marți, 27 martie 2012

SECRETELE BASARABIEI

Interviu cu dr. Șerban Milcoveanu

- D-le doctor, în legătură cu istoria Basarabiei totuși se cunosc prea puține amănunte, și considerăm că este important să ne relatați ce cunoașteți în legătură cu aceasta. Dvs. ați fost în relație directă și îndelungată cu Basarabia: v-ați efectuat stagiul militar acolo, ați participat la războiul anti-sovietic de la început și până la sfârșit, ați cunoscut numeroase personalități ale epocii. În plus, fiind un naționalist, părerea dvs. este deosebit de importantă pentru noi.
- Am făcut războiul antisovietic din prima zi până în ultima zi: întâi ca medic de regiment la un divizion de artilerie, pe urmă ca medic de batalion de infanterie la vânătorii de munte. Când ești la divizion de artilerie sau la batalion de infanterie nu are de ce să-ți mai fie frică (de nimic!), pentru că nu există alt loc mai periculos unde să fii trimis (“mai rău nu se poate”): limbile se dezlegau, toată lumea vorbea – și se vorbea adevărul. Adevărul despre războiul antisovietic nu era cel care se spunea de la comandament (adică istoria oficială), ci ceea ce se discuta la popota ofițerilor. Am luat contact și cu populația locală și sigur că, pe parcurs de 4 ani, la popota ofițerilor, m-am gândit, am discutat și analizat toate problemele politice în legătură cu Basarabia.
Ceea ce înregistrați dvs. acum este o contribuție originală la istoriografie. Mai întâi, o mică introducere pentru tinerii cititori: Teritoriul dintre Prut și Nistru nu este altceva decât jumătatea de est a Moldovei, cu capitala la Iași, așa cum teritoriul dintre Suceava și Ceremuș, cunoscut sub numele de Bucovina, nu este altceva decât nordul Moldovei, iar Moldova este provincia cu înalt prestigiu istoric și, poate, cu cel mai ridicat procent de inteligență nativă a României.
Numele de Basarabia desemna, de fapt, numai sudul Basarabiei în 1812. Când rușii au instituit ocupația rusă a teritoriului dintre Prut și Nistru, au interzis numele de moldovean; chiar l-au prigonit. De unde provine numele de Basarabia: sudul acestui teritoriu, Bugeacul, o câmpie, a fost întotdeauna posesia Țării Românești. Se numea Basarabia după numele dinastiei Basarabilor care a întemeiat Țara Românească. Aici, în Bugeac, Țara Românească se apăra de invaziile din est, în special de invaziile tătarilor. În 1924 Stalin a fondat la Tiraspol așa-zisa Republică Socialistă Sovietică Moldovenească cu scopul de a lua Basarabia și apoi Moldova, și de atunci nu se mai întrebuințează de ruși cuvântul “Basarabia”, ci cuvântul “Moldova”. Dar noi din București îi spunem “Basarabia” și ne gândim că este jumătatea de est a Moldovei. Privitor la Basarabia sunt două lucruri distincte:
- întâi ceea ce istoriografia tace – deci ascunde niște secrete pe care am să-mi permit să le spun,
- și apoi secretul care mi s-a spus mie de Alexandrina Russo.
Repet că ambele sunt o contribuție originală la istoriografie.

- Ce ascunde istoriografia (si ascunde în mod intenționat)

Ascunde faptul că în iunie 1916 s-a schimbat guvernul la Petrograd și în locul unui guvern filo-antantist a venit un nou guvern Boris von Sturmer cu program de a încheia pacea separată cu Germania și de a scoate Rusia din război. (După doi ani de război, conducătorii Rusiei țariste simțeau că nu mai pot rezista și pentru a preveni revoluția s-au gândit la pacea separată.) Și au început tratative secrete între Germania și Rusia la o stațiune balneară din Suedia.
Dacă în secolul al XVIII pacea dintre ruși și nemți s-a făcut cu împărțirea teritoriului Poloniei, acum, în secolul XX, pacea dintre ruși și germani urma să se facă cu împărțirea teritoriului României: rușii să ia Moldova până la Carpați; Galiția (de la Austria) urma să treacă la Germania, iar în locul Galiției Austria să primească Valahia (Muntenia) și Oltenia. Astfel urma să fie împărțită România. Asta era situația în iunie 1916. Ca să poată împărți România care era în stare de neutralitate, trebuia adusă pe poziție de beligeranță; ni s-a dat ultimatum de ruși să intrăm în război. Ca să ne atragă, rușii ne-au momit că armata gen. Brusilov din Galiția va porni în ofensivă și va veni în întâmpinarea armatei române pe valea Tisei, deci că noi aveam misiune numai până în Transilvania pentru că urma a se face front comun cu rușii. Am intrat în război. După ce ne-au văzut intrați în război și trecuți pe poziții de beligeranță, rușii n-au făcut nimic și armata Brusilov a rămas a acolo unde era: ne-a lăsat în Transilvania singuri, așa că am fost imediat învinși și a trebuit să ne întoarcem înapoi peste Carpați, în retragerea aceea îngrozitoare pentru stabilizarea frontului, pe aliniamentul Focșani – Nămoloasa – Galați, unde am rezistat cât am putut. Francezii, care erau “cu cuțitul ajuns la os” din bătălia de la Verdun (cea mai mare bătălie, în care au murit 1 300 000 de ostași germani și 1 000 000 de ostași francezi, câștigată de mareșalul Petain), au trădat România și au încheiat atunci, în vara lui 1916, după intrarea noastră în război, un tratat secret cu Rusia (încă țaristă, condusă de acest Boris von Sturmer), un tratat secret ca să prevină ceea ce bănuiau și francezii: tratativele secrete cu nemții de scoatere a Rusiei din război. Ei aveau interes ca armata germană să fie blocată pe frontul de est și să nu vină pe frontul de vest peste ei, la Paris. Și în acest tratat secret era dată întreaga Moldovă până la Carpați rușilor și dreptul Rusiei de a lua un culoar de-a lungul Mării Negre până la Constantinopol, la Marea Egee (care era visul rușilor și testamentul lui Petru cel Mare și al Ecaterinei a doua). Al doilea lucru pe care istoriografia îl ascunde este ce s-a întâmplat la conferința de pace de la Paris 1919-1920 în legătură cu România. Ceea ce s-a făcut cu restul Europei știe toată lumea, dar ce s-a făcut cu România se ascunde. Delegația noastră era condusă de Ionel I. C. Brătianu, mare patriot român; Clemenceau l-a luat deoparte și i-a spus: “Domnule, Dvs., România, să faceți abstracție de tratatele secrete semnate cu Franța, cu Anglia și cu Rusia, dinainte de război.” (România avea niște tratate secrete prin care ni se recunoștea Transilvania până la Tisa și Banatul în întregime.) Brătianu a spus “Nu”, supărându-i astfel și pe englezi, și pe francezi.
- Vă referiți la tratatele pe care România le-a făcut în 1916, la intrarea în război?
- Înainte de intrarea în război. Deci cu se s-a condiționat intrarea noastră în război. Tratate secrete negociate de Ionel Brătianu cu multă dificultate: doi ani s-a muncit la ele, cu păstrarea aparentă a neutralității. Începe conferința de pace de la Paris și vine “bomba cea mare” pe care nu o cunoștea nimeni – și asta nu se spune: Woodrow Wilson, președintele Americii, a venit ca un fel de Dumnezeu atotstăpânitor și a dictat planul de fondare a Israelului european cu capitala la Lemberg (care acum se numește Lvov) și cu anexarea tuturor teritoriilor din jur: lua toată Galiția, Slovacia, Maramureșul, Bucovina, Moldova, Basarabia și o parte din Ucraina și făcea un stat, Israelul european, cu capitala la Lvov. Acesta a fost planul cu care a venit Wilson. Planul acesta – care a venit pe neașteptate – nu prea a fost agreat de englezi și de francezi, pe motiv nu național, ci financiar, pentru că tot acest teritoriu avea numai o treime populație evreiască și, ca să poată să fie Israelul european, trebuia ca acea treime evreiască să dispună de un aparat represiv de mare putere ca să poată să țină în intimidare și în paralizare cele două treimi de populație neevreiască. În plus, acest teritoriu este agricol, fără industrie, și deci banii nu se puteau lua de la autohtoni și trebuia să îi dea Anglia, Franța, America și Italia. Italia n-avea nici un ban. Anglia (Lloyd George David) și Franța (Clemenceau) au refuzat pe motiv că țările lor nu pot plăti. Când a auzit Senatul american că trebuie să plătească tot, s-a supărat și l-a rechemat pe Wilson. Dar acest plan a rămas ca o inițiativă, ca proiect de viitor. Dacă nu se poate fonda acest Israel european cu capitala la Lemberg, să se fondeze cel puțin altul, chiar dacă mai mic – și ochii au căzut pe Basarabia care nu era în nici un tratat secret, nu era trecută pe nicăieri. Și a rămas să se facă Israelul european în Basarabia. Asta este explicația pentru care unirea de la Alba Iulia a fost recunoscută de parlamentele englez, francez, american și italian, dar unirea de la 27 martie 1918 a Basarabiei cu România a fost recunoscută numai de guverne, nu și de parlamente. De ce au recunoscut guvernele: Guvernele au recunoscut pentru a obliga Bucureștiul să plătească o cotă parte pentru că Rusia țaristă, cu capital englez și francez, își crease industria de armament de la Putilov și toată marea industrie din Ural. Băncile occidentale erau creditoare ale Rusiei țariste, dar veniseră bolșevicii și Lenin anulase toate aceste datorii ale Rusiei țariste. Brătianu și România au fost obligați (de guvernul englez, francez și american) să despăgubească băncile din Occident cu cota-parte care revenea teritoriului Basarabiei din toate datoriile acestea făcute de Rusia țaristă. Ionel Brătianu a protestat și a spus că banii aceia nu s-au investit pe teritoriul Basarabiei, nu s-au adus în Basarabia, ci s-au dus la Putilov și la industria din Munții Urali, și că din banii aceia s-a plătit aparatul represiv care terorizase populația Basarabiei. Totuși a trebui să le plătească, și România, în perioada aceea a guvernului lui Brătianu, 1922 – 1926, a plătit aceste datorii, cu foarte multă greutate: era multă sărăcie, armata noastră mânca mămăligă la cazarmă și soldații noștri erau în opinci, pentru că nu avea bani statul pentru bocanci. Am plătit această cotă-parte din datoriile Rusiei țariste către bănci din Occident, cotă-parte pe teritoriul Basarabiei, așteptând ca apoi să se facă întrunirea parlamentelor englez, francez și american, care să recunoască unirea Basarabiei cu România. Ei bine, această întrunire nu s-a făcut niciodată. Numai italienii lui Mussolini (târziu, în 1927) au recunoscut și la nivel de parlament; parlamentele de la Londra, de la Paris și de la New York nu au recunoscut niciodată unirea Basarabiei cu România. Nici un istoric nu spune nici de ce au recunoscut guvernele, nici de ce nu au recunoscut parlamentele.
Acesta este secretul Basarabieri: Basarabia era destinată să devină Israelul european, cu capitala la Chișinău, stat binațional, cu evreii clasă conducătoare și exploatatoare, și cu bieții basarabeni clasă subordonată și exploatată. De aceea nu s-a recunoscut unirea Basarabiei cu România de către parlamentele englez, francez și american.
- Acum v-am ruga să prezentați secretul Basarabiei destăinuit dvs. de d-na Alexandrina Russo. Aveți cuvântul!
- Mi-am făcut serviciul militar în Basarabia în martie-apr. 1938 și am avut privilegiul să cunosc adevărata Basarabie, nucleul pur și dur al Basarabiei. Nucleul Basarabiei nu era administrația de stat, nu erau partidele PNȚ, PNL sau PSD, ci niște naționalisti care se întruneau o dată pe săptămână în locuinta istorică a lui Alecu Russo, unde fiica lui, d-na Alexandrina Russo, era gazda. Acolo l-am întâlnit si pe unul dintre conducătorii partidului nationalist din Basarabia, Stefan Ciobanu. Eu, în calitate de presedinte al studentimii române nationaliste si crestine, am ajuns la ei recomandat de către juristul Sergiu Florescu si lt.-col. Vasile Diaconescu. Am fost acolo de câteva ori, însotit de ing. agron. Atanasiu (care era presedintele studentilor în Agronomie din Basarabia). Fac o paranteză: Sergiu Florescu si V. Diaconescu au fost asasinati din ordinul lui Carol II la 22 sept. 1939, iar trupurile lor neînsufletite au fost expuse pe stradă. D-na Alexandrina Russo si-a lăsat copii să fugă în Regat, dar ea a rămas la Chisinău, asa cum rămâne rădăcina de stejar în pământul strămosesc. Rusii au arestat-o în 1940 si au deportat-o în Kazahstan pentru muncă fortată, unde a murit (nu se stie cum). Aici, la acest nucleu, se discutau probleme culturale si sociale, dar si probleme politice. Pot să spun că aveau o oarecare – nu ostilitate – ci aprehensiune fată de Bucuresti si fată de România. Reprosau trei lucruri:
- în primul rând că Basarabia era lipsită de industrie (România interbelică nu a făcut investitii industriale pe teritoriul Basarabiei, lăsând-o numai agricolă, viticolă si zootehnică);
- în al doilea rând că Basarabia era socotită ca un fel de ladă de gunoi:pedepsitii pentru coruptie care nu puteau fi deferiti justitiei erau trimisi disciplinar în Basarabia,
- iar în al treilea rând că administratia de la Bucuresti îi favoriza pe evreii locali (care se bucurau de foarte multe avantaje, ca si cum ar fi fost clasa conducătoare a Basarabiei). Evreii din Basarabia aveau privilegii din partea administratiei de stat, a politiei si a armatei, în defavoarea tăranilor români si a românilor autentici (Basarabia era socotită un fel de Israel). Aceste reprosuri mi le-au făcut mie, care veneam din Bucuresti; dar nu cu ton de acuzatie, ci cu amărăciune.

Autodeterminarea popoarelor din Imperiul Rus

Rusia taristă era un imperiu în care rusii tineau în subordine 55 de popoare. Guvernul mensevic, avându-l în frunte pe printul Lvov (si ca ministru de externe pe Kerenski), guvern instalat de revolutia mensevică din febr. 1917 de la Petrograd (revolutie făcută de partidul social democrat constitutional), a decretat autodeterminarea popoarelor: să decidă ele dacă rămân în componenta Rusiei sau se separă de aceasta. Când au venit bolsevicii la conducere, prin lovitură de stat (insurectia armată din oct. 1917, făcută – nu de Stalin, nu de Lenin – ci de Trotki), au preluat acest program de autodeter- minare, dar nu cu scopul ca popoarele să decidă, ci cu scop de anarhie la periferia imperiului rus. Să explic: atunci când s-au instalat bolsevicii la Moscova, patru armate tariste au părăsit frontul si au pornit spre Moscova ca să suprime regimul lui Trotki, Stalin si Lenin. Erau 4 armate, coordonate de generalul Cornilov: armata gen. Iudenici care venea de la Marea Baltică, armata gen. Denikin care venea din Caucaz si Marea Azov, armata gen. Vranghel care venea din Crimeea si armata gen. Colceac care din venea din Siberia. Ei bine, asaltat de aceste 4 armate tariste, Lenin a reluat decretul de autodeterminare a popoarelor, pentru ca, în spatele acestor armate, ucrainienii, caucazienii, estonienii, letonienii si lituanienii să se despartă, polonezii si basarabenii să facă scandal – deci pentru ca aceste armate tariste să fie prinse între două focuri: din fată bolsevicii de la Moscova si din spate aceste miscări de eliberare. Pentru acest motiv a hotărât Lenin autodeterminarea popoarelor, iar nu cu scopul ca popoarele să decidă. Au plecat din Moscova 3 armate bolsevice care să neutralizeze aceste patru armate tariste: una s-a dus spre armata gen. Colceac, alta spre armata gen. Iudenici, iar cea mai mare, cu 22 de divizii bolsevice, a plecat împotriva lui Denikin si Vranghel. Această armată bolsevică era condusă de Cristian Rakovski, cetătean român de origine bulgară, un mare dusman al poporului român (biografia lui o să v-o spun altădată). Acest Cristian Rakovski a schimbat directia si, în loc să meargă împotriva lui Denikin si Vranghel, a pornit spre Chisinău si Iasi, cu scopul de a detrona pe regele Ferdinand, de a împusca guvernul Brătianu si de a institui Republica Socialistă Sovietică Română sub conducerea lui. Anglia a aflat despre aceasta si, cum la epoca aceea eram încă în aliantă cu francezii si englezii, Anglia ne-a luat sub protectie, iar Serviciul de informatii si-a pus problema să oprească pe acesti bolsevici: i-au luat lui Brătianu prin radio asentimentul să se încheie un fel de conventie în care România să recunoască guvernul Lenin, Trotki si Stalin, iar guvernul bolsevic să recunoască independenta si suveranitatea teritoriului românesc.Anglia a trimis o delegatie formată din doi ofiteri de la Intelligence Service (col. Hall si cpt. George Hill) la Moscova, în audientă la Trotki (care era ministru de război si sef al Armatei). Trotki le-a spus: “Ce să fac, eu i-am trimis spre Denikin si spre Vranghel, dar au schimbat directia fără să-mi spună nimic. Ce pot eu să fac este să repet ordinul si să vă dau o drezină ca să vă ducesi să îl convingeti pe Cristian Rakovski”. Asa au făcut, si l-au ajuns cu drezina pe Cristian Rakovski între Nicolaev si Tiraspol (deci Rakovski mai avea de făcut doar un salt si intra în Basarabia, iar al doilea salt ar fi fost în Moldova). L-au oprit ca să discute: au făcut o sedintă care a început la 7 seara si s-a terminat la 5 dimineata, Hall si cu Hill argumentând că tactica are prioritate asupra strategiei si deci războiul contra lui Denikin si Vranghel era mai important fată de ocuparea si bolsevizarea României. La vot, cei 22 de asa-zisi generali ai celor 22 de divizii bolsevice au fost toti de acord să lase România si să se ducă spre Denikin si spre Vranghel. Numai Rakovski se împotrivea si au fost necesare încă două ore pe capul lui până a semnat si el schimbarea de directie si renuntarea la atacarea României. Hall si cu Hill au plecat cu drezina mai departe, au ajuns la Iasi si i-au dat conventia lui Brătianu. (Brătianu fixase o dată limită când îsi dăduse asentimentul pentru semnarea conventiei: 30 dec. 1917. Dacă nu se realiza această conventie de recunoastere reciprocă, el urma să ia măsuri de apărare, pentru că România nu se poate apăra pe Prut, ci doar pe Nistru care este o granită fortificată de natură în favoarea României.) Era 31 dec. 1917 si Brătianu trimisese Divizia 11 din Slatina. Aceasta e gloria Diviziei 11 din Slatina, comandată de gen. Traian Brosteanu: a luat pozitie pe malul drept al Nistrului.

Autonomia Basarabiei

Conform decretului de autodeterminare a popoarelor, în Basarabia s-au făcut alegeri si s-a ales Sfatul Tării. Sfatul Tării s-a întrunit la 27 nov. 1917 si a hotărât autonomia Basarabiei. Ionel Brătianu a insistat: “Ce autonomie?! Votati unirea, ca eu să vă pot apăra pe Nistru, iar nu pe Prut, care e mic.” Basarabenii nu au răspuns nimic, si toti emisarii trimisi de Brătianu au venit înapoi comunicând că domnii basarabeni păstrează tăcerea si nu se angajează. Regele Ferdinand l-a chemat la Iasi pe Pantelimon Halipa, primul sau al doilea conducător al partidului nationalist din Basarabia si i-a cerut să facă unirea cu România. N-a avut însă succes! Nu se stie dacă Pantelimon Halipa i-a spus secretul Basarabiei. Cert este că s-a rămas doar la prima etapă: autonomia Basarabiei. Spre sfârsitul lui ian. 1918 basarabenii au votat etapa a doua: independenta Basarabiei. Basarabia era stat independent (iar nu alipit la patria-mamă, România).

Diversele demersuri pentru unire

La 21 ian. 1918 a venit maresalul Averescu ca prim-ministru, cu program de a încheia pacea separată cu nemtii, pentru că maresalul Averescu avea mai mare prestigiu decât Ionel Brătianu; în plus, era seful Armatei si făcuse specializarea la Berlin, în aceeasi clasă cu maresalul german Mackenzen. Maresalul Averescu, ca prim-ministru, a cerut si el basarabenilor unirea cu România, dar basarabenii iarăsi n-au răspuns nimic, n-au dat nici un semn. Atunci Averescu a trimis la Chisinău pe ministrul de război Ianculescu, un mare general. A venit el, a vorbit, a dres. Nimic! Domnii basarabeni ascultau cu respect, cu atentie, dar nu se angajau. Atunci Ianculescu a adus cele două regimente de artilerie din divizia a 11-a Slatina, le-a pus în jurul Chisinăului si le-a ordonat să tragă în aer ca să impresioneze pe basarabeni si să-i determine să voteze mai repede unirea cu România. Domnii basarabeni n-au votat! Ascultau bubuiturile de tun, stiau că sunt românesti, dar nu au votat. La 5 martie s-a încheiat armistitiul de la Buftea si a venit guvernul Alexandru Marghiloman cu suveranitate si asupra Moldovei. Guvernul Marghiloman avea si el misiunea să convingă basarabenii să se unească cu România si a trimis si el emisari. Tot asa, basarabenii ascultau si nu spuneau nimic. Marghiloman l-a trimis pe Const. Stere (care era o personalitate, om de cultură, rectorul universitătii Iasi), să-i convingă pe basarabeni. Constantin Stere a intrat în sedinta Sfatului Tării de la Chisinău si a pledat unirea Basarabiei cu România. Domnii basara- beni au ascultat cu respect, cu atentie, au bătut din palme, dar nu s-au miscat din bănci ca să voteze. Atunci Stere, furios, a iesit în stradă, să instige populatia să intre cu forta peste Sfatul Tării si să-i convingă pe deputati să voteze. Dar si basarabenii de pe stradă au ascultat, au aplaudat, dar n-au făcut nimic. Stere s-a întors la Bucuresti crezând că basarabenii erau niste mafioti, niste bandisi, si că vroiau bani. A strâns monede de aur si a cerut să se împartă monede de aur deputatilor basarabeni ca să voteze unirea cu România. Basarabenii nu au primit banii (deci nu erau corupti)! Dar tot nu au votat unirea cu România!
Secretul Basarabiei
O dată, brusc la 27 martie 1918, fără să stie Bucurestiul si Iasul, s-a întrunit Sfatul Tării si, din proprie initiativă, a pus la vot unirea Basarabiei cu România. Rezultatul: 86 pentru unire, 3 contra.
Consider interesant să mentionez ale cui au fost singurele 3 voturi împotrivă: ale evreilor (pentru că ei vroiau ca Basarabia să fie republica Israelului). Au fost si 32 de abtineri (rusii si ucrainienii).
Ce i-a determinat pe domnii basarabeni să nu voteze unirea atâta timp si să voteze acum, nesolicitat: În armata rusă taristă (devenită armata rusă sovietică) se găseau 100 000 de recruti din Basarabia, răspânditi de la Marea Baltică până la Oceanul Pacific. Dacă Basarabia vota unirea cu România, acestia toti erau făcuti prizonieri, iar în Rusia nu se stie niciodată soarta prizonierilor, putând fi egală cu moartea; de aceea Sfatul Tării a conceput în secret să-i aducă întâi pe acesti 100 000 de tineri la Chisinău si abia pe urmă să voteze. Pentru aceasta s-a format o delegatie secretă din trei oameni, condusă de deputatul Păscălută, care a plecat la Moscova să-i ceară lui Lenin să aducă toti copiii Basarabiei sub pretextul de a forma corpul de armată al Basarabiei, ca să o apere. Directorul de cabinet al lui Lenin, când a auzit că sunt din Basarabia, i-a dat afară, motivând că Lenin avea treburi mai importante de rezolvat. Stăteau pe sală, necăjiti, fără solutie, gândindu-se, când au văzut un ofiter sovietic intrând într-o cameră, după care au auzit strigătul: “Să trăiesti frate!” (pe româneste). Si-au închipuit că în dosul acelei usi se afla un român si, după ce a plecat acel ofiter, au bătut la usă si au intrat. Camera aceea cuprindea toate aparatele de transmisie ale guvernului Lenin si ale Ministerului de război Trotki. Un locotenet-inginer servea toate aceste aparate. S-au recomandat si au aflat că si locotenentul sovietic era basarabean. Apoi locotenentul i-a întrebat ce vor, iar ei i-au spus că solicitaseră audientă lui Lenin ca să facă un corp de armată al Basarabiei si că fuseseră dati afară. Locotenentul acesta le-a răspuns cam asa: “- O dată cu revolutia se desteaptă toată lumea, afară de voi, cei de la Chisinău! Cum vă puteti închipui că vă aprobă Lenin această cerere? Dacă voi ajungeati la el si-i spuneati ce mi-ati spus mie, acum mă uitam pe fereastră la voi, împutcati la zidul acela.” “- Deci nu se poate?” “- N-am spus că nu se poate, dar ce ati făcut voi e prost. O să facem noi împreună un ordin al lui Lenin si îl trimit eu.” La începutul lui dec. 1917 acest ofiter a transmis la toată armata rusă ordinul ca toti soldatii, ofiterii si subofiterii născuti pe teritoriul Basarabiei să primească o foaie de drum cu destinatia Chisinău, unde să formeze corpul de armată pentru apărarea Basarabiei împotriva dusmanului din vest (a României). Lenin n-a aflat, dar a simtit că se face ceva si a trimis ca politruc la Chisinău pe Vlad Inculet (student la Universitate, la Fizico-Chimice, care aderase la partidul rosu). Persoane de la acest nucleu nationalist de la d-na Alexandrina Russo mi-au spus că l-au văzut cu ochii lor pe Vlad Inculet în gara Chisinău când a coborât din trenul de la Moscova: era îmbrăcat ca un muncitor salahor, avea sapcă de rus, cizme, si o salopetă de metalurgist. A coborât pe peronul gării care era plin de lume, s-a asezat cu fata spre vest si a început să strige: “- Acolo, la Iasi si Bucuresti, se află dusmanul ereditar al Basarabiei, dusmanul de moarte al nostru de care trebuie să ne apărăm!” Pe urmă s-a întors cu fata spre est si a arătat spre Moscova: “- Acolo este mama noastră protectoare, Moscova, buna noastră mamă!” A venit apoi la Sfatul Tării. Ce s-a întâmplat nu se stie, dar a devenit presedintele Sfatului Tării si, împreună cu Mitropolitul Iurie, la 27 martie 1918, spontan, s-a votat unirea neconditionată a Basarabiei cu patria mumă, România. De fapt, nu a fost unire, ci reunire, pentru că Basarabia făcea parte integrantă din Moldova. Apoi Vlad Inculet a venit la Bucuresti ca ministru al Basarabiei în guvernul Brătianu si în guvernul Averescu; a fost apoi ministru de Interne, a fost ales si membru al Academiei (prelegerea lui la Academie era despre timp si spatiu). Nu s-a spus cine era locotenentul acela care l-a semnat pe Lenin pentru că se presupunea că locotenentul acela era încă în viată si, dacă ar fi aflat bolsevicii, l-ar fi suprimat.
- Vă multumim, d-le doctor. Vă adresez o singură întrebare: acum ne puteti spune cine era?
- După 1989 am tinut o conferintă la Asociatia Juristilor si am relatat exact ce v-am relatat si dvs. acum. Vorbind de acest locotenent inginer român, lumea din sală a început să strige: “Cine este? Spuneti, cine este?” Le-am răspuns, asa cum vă spun si dvs.: “Ei bine, cred că acel locotenent era sufletul lui Stefan cel Mare reîncarnat…”

preluare de pe : www.ioncoja.ro

joi, 22 martie 2012

MANIFEST PENTRU ÎNVESNICIREA NEAMULUI SI-A LIMBII

Am revazut, la TV, si m-am cutremurat, din nou, acele secvente din alt martie targumuresean, in urma cu 22 de ani, a caror salbaticie avea sa ne dea vietile peste cap, asociind pentru totdeauna numele „Orasului florilor” cu cel al razboinicului si prostanacului zeu al mitologiei grecesti – Marte. Acel inubliabil 20 „Martie negru”, care, noua, romanilor, ne-a patat obrazul in fata lumii civilizate din cauza minciunilor sfruntate ale Smarandei Enache si ale echipelor de „observatori si gazetari” irlandezi, francezi, britanici etc., „intamplator” vorbitori… de limba maghiara. Mi-ar fi placut sa spun ca ce-a fost a fost si ca... a trecut. Dar uite ca nu a trecut, desi unii cred ca vinovatiile s-au prescris. S-au prescris... pe hartie. In sufletele romanilor, de-atunci vesnic umilti, jigniti si aratati cu degetul precum ultimii borfasi ai lumii, amintirea este vie, perpetuu zgariata de pretentiile nesimtite si desantate ale celor care isi imagineaza ca, daca „politicienii romani sunt tampiti” (l-am citat pe Marko Bela), si poporul roman e la fel. Gresit! Poporul a gresit cand a pus stampila aiurea, lasandu-se manipulat de cei pentru care prioritare au fost propriile buzunare si burdihane, nu demnitatea romaneasca si interesul national! Daca nu vom invata nici acum din greseli, atunci cu adevarat vom putea fi catalogati ca atare, oricat am racni, post festum, prin pietele publice. Pe de alta parte, guvernantii uita esentialul: saracii nu mai au ce pierde! De mania celui care nu mai are nimic de pierdut e bine sa te temi! Iar Ardealul nu-i pustiu!
N-as vrea, totusi, sa ma mai incrancenez in aceste zile, in care primavara, inca timida, incearca sa ne zambeasca. Mai ales pentru ca am primit vesti minunate din Bucurestiul in care, odinioara, in toamnele inceputului de veac XX, la... sosea, locuitorii se bateau cu flori. Un prieten drag inimii mele ma anunta ca, la Pitesti – „Orasul lalelelor” -, in ziua de 27 martie, va fi dezvelit un bust al poetului Grigore Vieru. Informatia o avansa, inca din luna februarie a acestui an, si fiul regretatului Orfeu de la Pererita.
Nascut pe 29 iunie 1965, la Chisinau, Calin Vieru, feciorul mai mic al lui Grigore Vieru, a absolvit Universitatea de Medicina din Moldova (1989) si Universitatea de Studii Europene (2007). Timp de zece ani a lucrat in calitate de medic, iar in prezent este om de afaceri. In 2009-2010 a fost deputat in Parlamentul RM. Cu ocazia zilei de nastere a marelui poet, cand ar fi implinit 77 de ani, jurnalistii de la „Timpul” au discutat cu fiul lui, Calin Vieru: „«Nu cred ca pentru tata ziua de nastere era mai importanta decat atunci cand era impreuna cu copiii la o gradinita, cu elevii la o scoala sau cu cititorii sai la vreo biblioteca. Astfel, tata se nastea de fiecare data, din nou. Anume aceste intalniri erau zilele lui de nastere». De obicei, aceasta zi poetul o petrecea in sanul familiei. Foarte multa lume venea sa-l felicite si sa-i ureze sanatate. Astazi se implinesc trei ani de cand sarbatorim ziua de nastere a lui Grigore Vieru fara el. In acest rastimp s-a pregatit un monument al marelui poet, pentru invesnicirea memoriei. Calin Vieru ne-a spus ca acesta a fost deja finisat si va fi instalat la mormantul poetului. Inaugurarea acestuia va avea loc de Sfintele Pasti sau imediat dupa sfintele sarbatori. «Ne-a costat o avere. O parte din bani au fost acumulati din donatiile facute pe contul Fundatiei „Grigore Vieru”. Imi pare rau ca s-au facut multe speculatii precum ca am fi cerut bani de la Departamentul romanilor de pretutindeni sau de aici, de la Chisinau. Repet pentru cei care se fac a uita: monumentul e facut pe banii familiei noastre». In 2011 a aparut cartea preotului Sava Bogasiu, de la Buzau - «Sacrul in poezia lui Grigore Vieru», iar la Iasi, cea a tanarului filosof Paul Gorban - «Miscarea in infinit a lui Grigore Vieru». In Piata Charles de Gaulles din Bucuresti a fost dezvelit bustul poetului. Un bust a fost dezvelit si la Ungheni, iar pe 27 martie 2012, de Ziua Unirii Basarabiei cu Romania, va avea loc dezvelirea bustului scriitorului la Pitesti (s.n.). Tot anul trecut, au aparut doua carti pentru copii ale poetului: «Randunica, randunea» si «Sunt curat ca ghiocelul». La Chisinau si la Iasi a avut loc cea de-a treia editie a Festivalului International de Poezie «Grigore Vieru»”. (Calin Vieru: „Zilele de nastere ale poetului erau intalnirile cu cititorii”, Eveniment”, 14 februarie 2012)
Desigur, in tara, poetul Grigore Vieru mai are busturi, la Alba Iulia (realizat de aradeanul Romi Adam) – o copie fiind daruita Chisinaului, la Iasi, la Ramnicu Sarat, la Targu-Mures (care urmeaza a fi amplasat in aer liber!), urmand Capitala – dupa cum aflu din aceeasi sursa de incredere datorita careia am placerea de a incredinta tiparului randurile ce urmeaza. Ziarul nostru este primul care publica acest text!
„RECURS ISTORIC «200». Apel-manifest. Constiinta de sine a popoarelor, si cu atat mai mult a natiunilor statornice se plamadeste in timpul istoric, iar istoria nu este o suma de intamplari inregistrate de scrisuri arhivate, ci viata producatoare de civilizatie autentica. Istoria, alaturi de limba, credinta, cantec, onomastica si toponimie, este temeiul constiintei identitatii de sine a unei natiuni. Spatiul in care aceste repere de identitate se manifesta este asemenea pantecului fertil unde se adaposteste tainica nastere a popoarelor. Nasterea poporului roman nu a fost rodul unei combinatii «in vitro» dupa alchimii romane, si nici nu s-a facut dupa vre-o reteta de cockteiluri migratoare, dupa cum incearca sa ne invete unii venetici. Pamantul ereditar al romanilor a fost dintotdeauna cel pe care l-au avut ancestorii nostri certificati de memoria istoriei scrise sau vorbite, iar dreptul asupra acestui pamant nu este unul tranzitoriu si nu poate fi uzurpat nici macar dupa ce a fost rapit prin taisul sabiei, bubuit de tun sau tratate semnate cu pistolul la tampla. Recursul la istoria recenta este imperativ necesara, nu atat pentru a reproduce evenimentele vremii, cat pentru o binemeritata dreptate reparatorie. Demnitatea unei natiuni nu este un produs comercial de raft si nici donatie filantropica pentru azilanti. Demnitatea unei natiuni este semnatura pe propriul act de identitate si se produce prin vointa sa manifesta in istoria concertata a omenirii. Recursul romanilor la propria istorie este tocmai dreptul lor la adevarul istoric, adesea stalcit prin silnicia imperiilor, care ne-au tranzactionat nepermis destinul, prin tradari ticaloase! Anul 2012 este incarcat de mare povara! Este povara celor 200 de ani de blesteme grele ale romanilor care si-au vazut rupta vatra straveche a neamului. Este povara rusinii ce am suferit atunci si mai apoi, pentru a nu fi putut sa aparam mostenirea de mosie veche a Musatinilor si Basarabilor. 200 de ani de umilinta si asteptare care ne bantuie si astazi! Anul 2012 implineste pe muteste si cei 15 ani de tratat nevrednic cu vecinul de la nord, pe care l-au incheiat niste aventurieri politici sicofanti, de dragul unei iluzii mincinoase. Recunoasterea frontierelor strainilor trase peste trupul tarii romanilor a fost un act de tradare, si acesta nu este prescriptibil! Este nevoie acum, mai mult ca niciodata, de vana si minte sanatoasa de a-l pune pe chituci si a-l trimite la vidanja istoriei. Tratatele se semneaza nu de dragul unui guvern sau al altuia, ci pentru implinirea dreptului natural al propriului popor! Dar anul 2012 este si un an al marilor sperante ale marilor schimbari asteptate de un popor gata de trezire. Este anul unei posibile dar si necesare recuperari a timpului risipit, si, prin lucrarea barbatilor si a femeilor acestui pamant, sa repunem in matca sa fireasca ordinea lucrurilor dintru inceputuri. Constiinta unitatii neamului nostru nu trebuie sa produca niciun compromis istoric, nu trebuuie sa mai produca eroarea abandonului deliberat, nu trebuie sa mai puna pret pe iluziile vandute in poleiala globalista si fals europenista. ABC-ul romanitatii nu poate fi invatat la scoala teoriilor fandosite a unor integrationisti, ci la altarul sacrificiului pentru maretia neamului romanesc. Nicio lucrare a vreunui traitor al acestui pamant nu va dainui daca ea nu va fi prin romani si pentru romani. Iata de ce, de aici, din vintrele Daciei Strabune, facem chemarea catre barbatii de stat, catre constiintele lucide ale intelectualitatii, catre poporul cel mare si tacut, dar maiestuos si suveran, sa aprindem flacara unitatii tuturor romanilor, prin vrednica, dreapta si tenace lucrare. si aceasta lucrare izbandita sa o punem chezas vietii noastre, ca mostenire eterna a generatiilor viitoare.” (Dr. MIRCEA CHELARU, vicepresedinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Romanilor de Pretutindeni)
„Manifestul va fi lansat la Pitesti, cu ocazia dezvelirii bustului lui Grigore Vieru, pe 27 martie. Va fi reluat la Craiova, pe 28 martie, si probabil se va publica in «Literatura si Arta» de la Chisinau.” De ce tocmai 27 martie 2012, intr-o zi de… marti? Sa ne amintim!
Pe 27 martie 1918 dupa calendarul vechi, echivalent cu 9 aprilie stil nou, a avut loc unirea Basarabiei cu Romania. Evenimentul s-a petrecut in contextul Primului Razboi Mondial si a celor doua revolutii rusesti din anul 1917 (cea din februarie/ stil vechi, martie/ stil nou - care a rasturnat tarismul, si cea bolsevica din octombrie/ stil vechi, 7 noiembrie/ stil nou). Rusia fusese aliata cu Romania in Primul Razboi Mondial. In 1917, trupele germane ocupasera cea mai mare parte a Romaniei, numai Moldova ramasese neocupata, iar Guvernul se refugiase la Iasi. In Romania neocupata se aflau si un mare numar de ostasi rusi, deveniti indisciplinati ca urmare a revolutiei bolsevice. „Dupa declararea armistitiului pe frontul romanesc, o parte a soldatilor rusi au dezertat sau au fost demobilizati, plecand spre casa prin Basarabia si dedandu-se la jafuri. In aceste conditii, Sfatul tarii cere generalului rus Scerbacev, care se afla la Iasi si comanda frontul romanesc, trupe pentru mentinerea ordinii. Singurele trupe disciplinate care existau in zona erau cele romanesti. Posibilitatea intrarii trupelor romanesti in Basarabia a determinat garnizoana ruseasca din Chisinau sa ia o pozitie ostila Sfatului tarii, a carui autoritate a contestat-o. Unii membri ai Sfatului tarii au trebuit sa se ascunda, pentru a nu fi arestati sau omorati de fortele bolsevice. Ion Inculet, presedintele Sfatului tarii, si Pantelimon Erhan, presedintele Guvernului Republicii Moldovenesti, tagaduiesc faptul ca ar fi cerut intrarea trupelor romane si trimit o telegrama, in 6 ianuarie 1918, cerand retragerea acestora. Insa cand oastea romaneasca s-a apropiat de Chisinau, trupele bolsevice s-au retras fara sa opuna rezistenta. In 13 ianuarie 1918, Armata Romana intra in Chisinau, punand capat anarhiei. Cu putin timp inainte, in 9 ianuarie, Ucraina se proclamase independenta. In 23 ianuarie, Sfatul tarii proclama in unanimitate independenta Republicii Moldovenesti.” 27 martie/9 aprilie 1918 este ziua cand Sfatul tarii a votat pentru unirea cu Romania.
„Daca visul unora a fost sa ajunga in Cosmos, eu am visat viata intreaga sa trec Prutul” – marturisea dragul nostru prieten, poetul Grigore Vieru: „Pre pamant stravechi si magic/ Numai dansa ni-i stapana: Limba neamului meu dacic,/ Limba noastra cea romana.” (…) „Pentru ea la Putna clopot bate, Pentru ea mi-i teama de pacate,/ Pentru ea e bolta mai albastra/ Pentru limba, pentru limba noastra.”

autor: Mariana Cristescu
sursa: CLIPA.com

luni, 19 martie 2012

Sa nu taci ! PROTESTEAZA si da mai departe

Oare noi nu putem sa-i zvirlim pe derbedeii astia afara sau in puscarii cum au facut islandezii in mica lor tara?
Nu înţeleg de ce ţipă Băsescu la mine.
De ce mă ameninţă că intră România în colaps.
În ceea ce mă priveşte, ţara mi se pare în colaps dintodeauna. De când m-am născut.
Comuniştii, nu ştiu cum se făcea, dar nu se ajungeau fără să ne ia la contract porcul din coteţ. Erau stăpâni pe livada noastră, pe cazanul cu ţuică, pe orătăniile din bătătură.
Pe capitalişti i-am primit cu bucurie generoasă, aproape nefirească.Trezirea din reverie m-a dus în primul colaps. În dificultate a fost ţara şi la mica privatizare, şi la marea privatizare, şi după ce am scăpat de primul FMI, şi când duduia economia, şi când căutam luminiţa de la capătul tunelului, pe care văd că n-am mai găsit-o. Va fi fiind, probabil, lumânarea de la căpătâiul părinţilor şi bunilor noştri.
Şi-acum aud că România se duce fix în faliment.
Iar Traian Băsescu mă solicită să fiu solidară nu ştiu cu cine, să dau 25% din leafa mea, 15% din pensia mea.
Mă uit la Băsescu şi nu seamănă a om aflat în criză. Nici Guvernul sau Parlamentul nu sunt în criză. Nici miile de hectare de vile nu-s crizate.
Dar, defectul meu?… am avut ochi de văzut şi urechi de auzit, dar….
- Da. Aparatul de stat este uriaş. Dar nu populaţia l-a făcut uriaş.Voi, clasa politică, l-aţi transformat în monstru.
- Dacă există un monstru care căpuşează mediul privat, acela nu este profesorul, doctorul, inginerul, funcţionarul public; monstrul care a încălecat ţara asta sunteţi voi, clasa politică. Şi pentru că sunteţi la putere peste tot, voi, PDL, sunteţi grasul care l-a încălecat pe slab! Cu contribuţia anterioară, în ordine procentelor de reprezentare în structurile politice, a PSD (30%), a PNL(15%), a UDMR (6%) etc… Aţi devastat România cum nici popoarele migratoare n-ar fi reuşit. Şi-apoi aţi călărit ţara, aţi luat-o sub asuprire. Nici nu mai poate respira, de câtă clientelă i-aţi vârât pe gât.
- Aţi spart instituţiile statului nu pentru că aşa era necesar, ci pentru că vă trebuiau posturi de conducere pentru clientela de partid.
- Aţi creat instituţii noi nu pentru că nu funcţiona statul fără ele, ci pentru că aţi avut un mofturos căruia, fiindcă i s-a năzărit să fie mare director, mare preşedinte, i-aţi fabricat o instituţie.
Şi nu v-a ajuns: an de an, legislatură de legislatură, aţi mai creat alte structuri; aţi adus directori noi, ceilalţi au rămas în sistem.
- Nu populaţia ocroteşte fărădelegea în ţara asta, ci voi, cu cercurile voastre de interese cu tot.
- Nu populaţia a votat pensii de 370.000.000 lei vechi. Şi venituri de 100.000 de euro pe an, de la stat.Voi, clasa politică, aţi făcut-o: în guvernele formate din partidele voastre, în parlamentul format din partidele voastre, iar legile le-a promulgat… instituţia preşedintelui României.
- Nu mama – mare din pământ a distrus industria, a vândut petrolul şi rafinăriile, a tăiat pădurile şi a mânărit pământurile. Ministere conduse de voi, clasa politică, au făcut-o. Prefecturile voastre, consiliile judeţene ale voastre, primăriile voastre.
- Nu populaţia a prăpădit banii statului – sute şi mii de miliarde de lei, munţi de bani- pe licitaţii trucate, pe lucrări proaste, inutile, pe şosele cu gropi, pe sali de sport in care se organizeaza nunti si cumetrii, pe autostrăzi care înghit bani cu ghiotura, ci primarii voştri, ai clasei politice; consilierii voştri, ai clasei politice; miniştri voştri, ai clasei politice.
- Nu populaţia a organizat doi ani întregi de dănţuieli, de parcă venea sfârşitul lumii. Voi, clasa politică, aţi făcut-o. Pe banii cui?!! Pe ăştia pe care-i tăiaţi azi de la pensionari!
- V-aţi construit un aparat uriaş de represiune: ministere, agenţii, deconcentrate conduse de voi şi clientela voastră politică. Prin ei, controlaţi tot, terorizaţi înstituţiile mai ceva decât poliţia politică a lui Ceauşescu.
- Nu populaţia se află în AGA şi CA din companiile şi băncile de stat, plătite, am văzut, regeşte, ci voi, clasa politică.
- Nu populaţia a stricat ţara asta la fiecare patru ani, ci voi, clasa politică. Cum aţi venit, aţi distrus tot ceea ce a făcut guvernul de dinainte şi aţi luat-o iar de la zero. Şi-apoi, aţi rostogolit vinovăţii între voi, partidele politice, de parcă aţi fi jucat ping-pong cu România.
Daţi-vă afară întâi pe voi şi clanurile voastre şi-apoi să v-atingeţi de părinţii noştri!
Şi veniţi, acum, să mă trageţi de urechi pe mine. Să ne trageţi de urechi pe noi, că se duce România de râpă.
Vreţi s-o scoateţi din criză pe spinarea şomerilor, a pensionarilor şi a bugetarilor de execuţie, cei care vă ţin în spate, pe voi, aleşii şi numiţii, în funcţiile de conducere.
Cu ce curaj? Cu ce moralitate?
Până să vă atingeţi de pensionarul ăla slăbănog, de profesorul care v-a pus creionul în mână, restructuraţi-vă întâi pe voi!
Daţi-vă afară şi în şomaj pe voi, pe oamenii voştri, ai clasei politice, şi după aceea scuipaţi pe noi.
După aceea umblaţi la salariile şi pensiile necăjite.
După aceea să-l certaţi pe bătrân că mai are îndrăzneala să trăiască, să ducă România-n faliment, cu venitul lui… gras, de 500 sau 600 de lei.
1.Dacă nu sunteţi capabili să comasaţi sau să desfiinţaţi instituţiile de pomană create de voi, clasa politică, măcar reduceţi numărul de directori. Aveţi o droaie de şefi. Aţi umplut ţara de şefi. Pe ei daţi-i afară întâi şi după aceea ajungeţi la pensionar. Sau la doctor.
2. Trei sferturi dintre directorii voştri pe care i-aţi instalat, moţ, în instituţiile bugetare, au afaceri acasă. Fac afaceri cu banul public. Daţi-i pe aceştia afară! Nu ei să mănânce cu două guri, şi de la firma lor grasă, şi de la buget, iar altul să crape de foame!
3. Luaţi-vă clientela politică din toate AGA şi CA-urile companiilor de stat, de pe lângă primării, consilii judeţene şi ministere. Aveţi deja directori acolo, există specialişti.
4. Daţi-vă afară consilierii de la birourile demnitarului. De ce aţi crede că ei sunt mai puţin paraziţi pe buget decât profesorul?
5. Daţi-vă afară consilierii de pe lângă miniştri, secretari de stat, subsecretari de stat, primari, prefecţi, preşedinţi de consilii judeţene, căţel, purcel, directori generali, din companiile de stat, din parcurile industriale.
6. Încetaţi să mai căpuşaţi ministerele (primăriile, consiliile judeţene) cu clientela pe care o serviţi cu miliarde de euro.
7. Voi, clasa politică, aţi creat şi întreţineţi evaziunea fiscală şi munca la negru. Oamenii voştri, ai partidelor, îi protejează. Îi apără de funcţionari, să nu-i descopere. Îi apără de lege.
8.După ce veţi face toate astea, abia atunci să aveţi îndrăzneala să vă legaţi de bătrânii acestei ţări.
Asta este România, dle Băsescu.
O ştiţi, o cunoaşteţi, dar nu îndrăzniţi să vă apropiaţi de clanuri.
Dar vă este la îndemână să-i jupuiţi de vii pe bătrâni.
Sunt inofensivi, ascultători, mult prea blajini, tăcuţi. Loviţi-i cu nădejde!
Nu ţipă! …
Dar…
Sa nu dea Dumnezeu cel sfant
Sa vrem noi sange, nu pamant !
Cand nu vom mai putea rabda,
Cand foamea ne va rascula,
Hristosi sa fiti, nu veti scapa
Nici in mormant !
sursa:www.ioncoja.ro

miercuri, 14 martie 2012

Fundatia Rockeffeler, interesata de studiile sangvine din Transilvania?

Peste 18.000 de mii probe de sange recoltate din Transilvania. Mai precis, din fostele judete Ciuc, Odorhei, Trei Scaune si Mures. Grupul tinta: romani, secui, maghiari, germani, dar si alte etnii. Un studiu de foarte mare amploare - dar foarte putin cunoscut atunci ca si azi - desfasurat in urma cu mai bine de 70 de ani. Nu a fost singurul. Toate aceste cercetari, inclusiv studiul amintit anterior, sustinut in parte cu fonduri din surse guvernamentale romane, dar si particulare.... inclusiv de la Fundatie Rockefeller. Aceeasi fundatie care avea sa sustina mai tarziu studii destul de comentate, precum cel vizand controlul populatiei prin planificare familiala, privind originea raselor, dar si a altor experimente si studii... Aceeasi fundatie care se numara printre cele care sustin astazi cercetarile atat de disputate ce vizeaza implantul de microcipuri la om. Dar de ce acest interes, acum peste 70 de ani, al acestei fundatii fata de cercetarile din Transilvania?

Petre Ramneantu, autor al unui studiu cel putin interesant...
Gratie unui om de bine, in urma cu circa o luna, mi-au parvenit concluziile unui interesant studiu intitulat ”Reactia de izoglutinare la romanii din Secuime”. Studiul, elaborat in perioada interbelica, il are ca autor pe dr. Petre Ramneantu, fost profesor universitar, de la a carui disparitie, se implinesc 30 de ani. Discipol al remarcabilului universitar clujean Iuliu Moldovan, despre care vom aminti cate ceva in radurile urmatoare, Ramneantu nu s-a ridicat insa la nivelul mentorului sau, dar i-a fost un adept fidel si – inainte de toate – a fost un om de teren, harnic, tenace, bun organizator, metodic si disciplinat. Aflat in fruntea unui colectiv de cercetare format din mai multi medici, Ramneantu, a condus timp de cativa ani, incepand cu 1934, echipe de studenti clujeni (medicinisti), cu care vara, a cutreierat localitati din Transilvania, prelevand mostre de sange de la diverse grupe de populatie. Scopul? Intocmirea - pe baza metodei matematico-statistice - a unei analize complexe privind determinarea originii etnice a acestor populatii, dar si a unor similitudini sangvine, stiindu-se faptul ca in decursul veacurilor de convietuire comuna, etniile minoritare se incrucisasera intre ele, dar mai ales cu populatia majoritara, respectiv romanii. De ce un asemenea studiu? De ce atunci?

Totul a inceput la Targu-Mures
Veche de mai bine de o mie de ani. O problema sensibila si mereu actuala. In egala masura pentru romani si maghiari, Transilvania ramane peste timp o ”rana deschisa si necauterizata”, sursa de permanenta suspiciune reciproca, dar mai ales de disputa etnica... O disputa intretinuta artificial, dar mai ales un subiect de campanie politica cu care s-au putut intotdeauna manipula sentimente si atitudini, dar mai ales voturi. Manifestarilor iredentiste si nationalist-sovine, venite dinspre Ungaria in perioada interbelica, manifestari care riscau sa contamineze populatia maghiara si pe cea secuiasca din Romania, romanii au incercat - ca pe langa argumentele istorice irefutabile - sa foloseasca si argumente... biologice. Aflat la Targu-Mures, in 1934, la o reuniune a ASTREI al carei presedinte era atunci, prof.univ. dr. Iuliu Moldovan a cerut demararea unor cercetari medicale de amploare privind studiul sangelui, cercetari care in opinia sa ar fi putut sa reprezinte o reala importanta in determinarea originii etnice. Intemeietor de scoala medicala romaneasca, profesorul Moldovan facuse studii la Praga si Viena, fiind specializat in epidemiologie si medicina preventiva. Ca medic, debutase in profesie in armata austro-ungara, iar dupa Primul Razboi Mondial devenise o personalitate cunoscuta, atat in plan profesional, cat si in plan politic. Intrase initial in P.N.T si facuse cariera politica ocupand diverse functii ministeriale, inclusiv in timpul Frontului Renasterii Nationale. In 1947, a fost arestat de comunisti, a facut cativa ani de inchisoare la Sighet, dar dupa eliberare a fost reabilitat si recuperat profesional. Adept al eugeniei ca teorie, Iuliu Moldovan a fost cel la ale carui demersuri si insistente a fost creat Institutul de Igiena si Sanatate Publica din Cluj ce-i poarta astazi numele. Teoriile sale medicale bazate pe studiul atent al sangelui, au fost cele care, in perioada interbelica, mobilizasera oameni si dusesera la crearea unei adevarate scoli medicale clujene, dar care se incadrau intr-un trend anume, unul destul de contestat, si care fusese initiat de germani, cei care aveau sa impinga atunci aceste cercetari medicale dincolo de orice limite etice.
Concluziile dr. Ramneantu despre romanii secuizati: ”... romanii le-au dat sangele, in schimbul limbii maghiare”.



JUDETE DIN CARE S-AU PRELEVAT PROBE DE SANGE:
CIUC MURES ODORHEI TREI SCAUNE

LOCALITATI: Voslobeni, Lazarea, Gherciu, Sansimion Sabed, Subcetate, Magherani, Ideciul de Jos, Ideciul de Sus, Deleni, Miercurea Niraj, Cozma Feleag, Filiasi, Lupeni, Corund, Jimbor, Meresti, Ocland, Lueta, Zetea, Cusmed, Siclod Arcus, Haghig, Aita Mare, Dalnic, Reci, Bretcu, Estelnic, Turia, Micfalau, Zagon

NUMAR TOTAL DE PERSOANE: 3.705 (din care, 574 de romani, 3.026 de secui, 105 alte etnii) 3.090 (din care, 1.240 romani, 1.444 secui, 292 germani, 114 alte etnii) 5.774 (din care, 516 romani, 5.074 secui, 184 alte etnii) 5.866 (din care 1.527 de romani, 4.187 de secui, 152 alte etnii)



”Aceasta masurare biologica si matematica, avea sa concluzioneze cativa ani mai tarziu dr. Ramneantu, dupa inchierea cercetarii si a studiului atent al probelor de sange prelevate in Ardeal, este rezultanta unui numar de analize fara precedent de mare in intreaga literatura si ne dovedeste fara putinta de contestare ca originea etnica a locuitorilor numiti azi secui, este identica cu a romanilor.” Tot el mai spunea ca ”... sangele este izvorul real, poate chiar unic care a ramas nemodificat de intemperiile vremurilor...” Pe baza cercetarii probelor prelevate, profesorul Ramneantu mai sustinea ca ”Sasii din Ardeal si svabii din Banat au aceeasi structura sangvina ca fratii lor din Germania...” sau ca ”La romani, media indicelui sangvin este intre 2,20-2,00... Originea etnica a romanilor din SE Transilvaniei este identica cu a romanilor moti, cu a romanilor din Transilvania in general si a romanilor din Vechiul Regat.” Printre alte concluzii trase de profesorul Ramneantu, una deosebit de interesanta se refera la secui. ”Secuii din judetele Ciuc, Odorhei, Trei Scaune si Mures, afirma Ramneantu, au acelasi indice biologic, neexistand diferente insemnate intre indicii lor.... Indicele lor este de 2,11, identic cu al romanilor din SE Transilvaniei si ceva mai scazut decat al romanilor in general... Usoara influenta uralo-altaica in compozitia sangvina a romanilor secuizati, ne face dovada din punct de vedere demografic, ca secuii au venit in numar foarte mic si ca in cele mai multe localitati au venit probabil numai barbati care, de la primele generatii, au fost absorbiti in masa romanilor care le-au dat sangele, in schimbul limbii maghiare...”
In opinia cercetatorului clujean, Lucian Butaru, contemporan cu noi, autor al lucrarii ”Rasism romanesc” - titlu pe care eu personal il consider neinspirat, desi lucrarea, pe fond, mi se pare bine argumentata si elaborata - Iuliu Moldovan a fost ”... un specialist binevoitor, contaminat de prejudecatile vremii, pe care dorea sa le cearna prin sita geneticii...” Domnia sa nu-i face un portret binevoitor nici lui Ramneantu, despre care declara ca era ingrijorat ca 23,3 % dintre barbatii romani din Transilvania se casatoreau cu femei maghiare, iar acestea, spune Butaru citandu-l pe Ramneantu, ”executa un adevarat rapt din neamul romanesc.”


Unde sunt totusi probele recoltate?
In lucrarea lui Lucian Butaru, pe care am consultat-o pe internet, unde este dealtfel redata integral, nu am gasit nimic referitor la datele pe care le-am publicat succint, mai sus, din cuprinsul studiului pe care il primisem. Am gasit in schimb informatii interesante despre interesul si generozitatea financiara a Fundatiei Rockefeller care privea cu mult interes cercetarile medicale ale profesorilor clujeni din perioada interbelica. Gratie acestui sprijin, a putut sa apara ani buni, publicatia lunara ”Buletin eugenic si biopolitic”, si care probabil se afla la Biblioteca Universitara din Cluj-Napoca. Acolo ar putea fi inclus, redat in extenso, si studiul profesorului Ramneantu realizat in perioada interbelica. Nu am putut afla nici unde ar putea fi depozitate - asta daca mai exista - probele de sange prelevate in Transilvania si care au stat la baza elaborarii studiului anterior mentionat. Dupa unele informatii, neverificate, acestea ar fi fost distruse de armata hortysta in retragere, dupa altele ar fi fost pur si simplu ridicate de sovietici si transportate in URSS. Cea de-a doua ipoteza mai ales, mi se pare greu de crezut. Dincolo de anumite prejudecati, firesti pana la un anumit punct, nu putem insa sa nu remarc mobilizarea extraordinarea pentru demonstrarea unei idei. Idee care azi, privita mult mai detasat, ar putea reprezenta un argument de detensionare in relatiile romano-maghiare. In definitiv, ceea ce ramane - dincolo de interpretarea mai mult sau mai putin politica - este fondul stiintific al unei idei sustinute cu argumente greu de contestat.

Nicolae BALINT
www.nicolaebalint.wordpress.com
sursa: REVISTA CLIPA

marți, 13 martie 2012

Dacii - Adevaruri tulburatoare



Documentar despre adevarata istorie a neamului nostru.Aceasta istorie trebuie predata generatiilor urmatoare si nu o istorie falsa impusa de straini si acceptata de cozile lor de topor din tara.Va rog sa urmariti cu atentie acest documentar,precum si pe cele ce vor urma.


Multumim celor ce s- au implicat si au facut posibila realizarea acestuia .

joi, 1 martie 2012

ALERTA PENTRU VALEA TIMOCULUI



Secretarul de stat MAE pentru Romanii de Pretutindeni, Eugen Tomac, a declarat, intr-un interviu acordat Ziare.com, ca Serbia ii discrimineaza pe romanii de pe teritoriul sau si se comporta cu minoritatile ca pe vremea cand era un stat totalitar, motiv pentru care Romania i-a blocat temporar accesul la UE.
“Serbia de azi nu intelege ca minoritatile nu mai pot fi neglijate si tratate superficial cum se intampla in epoca dictatoriala, totalitara, si inainte de Milosevici”, ne-a spus Eugen Tomac. Oficialul de la Bucuresti a afirmat ca Romania, desi isi doreste statul vecin in UE, iar relatia e “exceptionala”, are o mare problema cu faptul ca Serbia imparte comunitatea romaneasca in doua – romani si vlahi – pe ultima considerand-o o etnie inventata. Tomac acuza si ca Serbia nu si-a respectat angajamentele luate fata de Romania in problema minoritatii romanesti, in ciuda faptului ca oficialii de la Bucuresti au insistat pe aceasta problema cu fiecare ocazie. Secretarul de stat precizeaza ca Romania vrea pentru minoritatea nationala pe care o are in Serbia “educatie in limba romana, recunoasterea jurisdictiei episcopiei romane pe intreg teritoriul Serbiei, inclusiv in parohiile din Serbia de rasarit si, impreuna cu statul roman, sa subventioneze presa pentru minoritatea romaneasca pentru ca nu exista mecanisme de informare in limba romana pentru cei peste 250.000 de romani.”
Care e problema numarul unu pe care o are Romania cu Serbia?
In primul rand, trebuie sa fac urmatoarea precizare: exista o eroare terminologica in ceea ce priveste romanii din Serbia de rasarit, din Valea Timocului. Nu exista minoritate nationala vlaha. Si vlahii, si moldovenii, si alte comunitati romanesti – aromanii, istroromanii – sunt vorbitori de limba romana, deci sunt etnici romani.
Noi stim foarte bine cine sunt romanii si unde locuiesc ei. Este regretabil ca Serbia astazi nu vrea sa inteleaga ca o comunitate minoritara reprezinta o bogatie pentru societate si nu trebuie discriminata si tratata superficial, asa cum se intampla azi cu minoritatea romaneasca din Valea Timocului. Este o minoritate neglijata, iar statul roman e extrem de ferm angajat in a lupta pentru ca aceasta minoritate sa fie respectata si sa li se asigure drepturi elementare.
Nu cerem lucruri exagerate, decat ca romanii din Valea Timocului, cei peste 250.000 de romani de acolo, sa aiba educatie in limba romana, acces la cursuri de limba romana in scolile in care exista comunitati majoritare vorbitoare de limba romana, indiferent cum se numesc ei, ca-si spun vlahi, ca-si spun moldoveni. Statul roman are obligatia sa-i protejeze si sa-i sprijine pentru a-si pastra identitatea.
Protocolul pe minoritati prevede exact lucrurile astea?
Acest instrument bilateral, Comisia Interguvernamentala Mixta pentru Protectia Minoritatilor, are in sarcina elaborarea acestui document, un plan de lucru in care ambele state isi asuma o serie de angajamente in ceea ce priveste protectia minoritatilor.
Din pacate, in relatia cu Serbia nu am evoluat pe aceasta problematica tocmai pentru ca Serbia nu vrea sa inteleaga ca a aborda un dublu standard in ceea ce priveste minoritatea romana, a-i imparti pe romani in romani si vlahi este un act pana la urma discriminatoriu pentru ca o minoritate nu poate fi creata artificial. Care e tara-mama pentru “vlahii” din Valea Timocului? Care este limba? Nu putem standardiza azi orice grai al limbii romane.
Nu vrem decat ca episcopia ortodoxa romana din Serbia sa aiba jurisdictie pe intreg teritoriul ei, nu putem trata diferit comunitatea romana din Banatul Sarbesc si altfel comunitatea romana din Valea Timocului, pe care (autoritatile de la Belgrad – n.red.) ii numim vlahi si incercam sa le impunem o identitate artificiala. Noi cunoastem toate aceste probleme, care au un trecut destul de dificil de parcurs in ce priveste recuperarea identitatii, dar nu vrem sa lasam la voia intamplarii evolutia acestei minoritati romanesti care a fost neglijata de aproape doua secole.
Sa intelegem ca vom bloca Serbia la infinit daca vor continua sa discrimineze minoritatea romaneasca?
Trebuie sa se inteleaga foarte clar ca statul roman doreste ca Serbia sa devina membru al Uniunii Europene, e obiectivul nostru ca statul vecin sa devina stat membru al Uniunii Europene. De altfel, avem o relatie exceptionala de mai mult timp, insa nu putem trece cu vederea faptul ca Serbia si-a luat o serie de angajamente in ce priveste protectia minoritatilor, iar in ce priveste alte minoritati decat cea romana, aceste angajamente sunt respectate, iar minoritatea romana e singura minoritate divizata in doua, intre romani si “vlahi”.
Acest lucru nu-l putem accepta si vom insista in continuare ca Serbia sa renunte in a mai diviza comunitatea romana – exista o singura limba, o singura comunitate nationala, nu vorbim de graiuri si de alti termeni ce tin de terminologie pura.
A dat Serbia vreo motivatie, de ce recurge la discriminarea asta?
Din pacate, lucrurile au fost mostenite din perioada dictaturii comuniste. Nici astazi, cand pare ca societatea sarba doreste sa revina la valorile democratice, nu intelege ca acest tratament aplicat minoritatii romane, ca ceea ce pe timpuri putea fi trecut cu vederea pentru ca exista o politica de a neglija minoritatile nationale azi nu mai corespunde valorilor europene.
Se comporta Serbia asa cum se comporta Serbia lui Milosevici fata de romani?
Serbia de azi nu intelege ca minoritatile nu mai pot fi neglijate si tratate superficial cum se intampla in epoca dictatoriala, totalitara, si inainte de Milosevici.
Se refera nemultumirile Romaniei si la Consiliul National al Vlahilor, care se pare ca nu prea contine romani?
Din acest Consiliu, din pacate, fac parte si persoane care nu reprezinta opinia majoritatii romanesti din aceasta zona, intrucat sustin inexistenta romanitatii in acest spatiu, fara a avea argumente identitare, juridice si de alta natura. Din acest punct de vedere, e regretabil ca acest Consiliu nu face decat sa devina un instrument pe care statul sarb il foloseste impotriva propriilor cetateni de etnie romana.
Avem informatii ca Romania a presat Serbia de mai mult timp pe aceste probleme, pe canale oficiale si neoficiale. Asa este?
Acest subiect nu a lipsit niciodata din agenda bilaterala, indiferent ca ne referim la intalnirile dintre sefii de stat, sefii de guvern sau sefii diplomatiei romane.
Exista aceste instrumente pe cale bilaterala si am insistat ca ele sa devina functionale, iar romanii din aceste zone sa obtina drepturi elementare. Acest lucru nu s-a intamplat, motiv pentru care suntem extrem de ingrijorati si fermi in ceea ce priveste obtinerea unor drepturi clare pentru romanii din acea zona.
Are alta varianta Serbia decat de a da drepturi romanilor, daca vrea sa adere la UE?
Serbia trebuie sa faca un lucru foarte simplu – sa inceteze sa divizeze minoritatea romana in doua, sa le acorde drepturi elementare, educatie in limba romana, recunoasterea jurisdictiei episcopiei romane pe intreg teritoriul Serbiei, inclusiv in parohiile din Serbia de rasarit si, impreuna cu statul roman, sa subventioneze presa pentru minoritatea romaneasca pentru ca nu exista mecanisme de informare in limba romana pentru cei peste 250.000 de romani.
Serbia stie ce are de facut pentru a oferi garantii reale in ce priveste protectia minoritatii romane.
Romania nu doreste sa blocheze aderarea Serbiei la Uniunea Europeana, ci sa tragem un semnal de alarma in ceea ce priveste situatia dificila in ce priveste minoritatea romana din spatiul sarb. E absolut european ca o minoritate sa primeasca garantii in ce priveste sustinerea pentru a-si pastra specificul ei.

sursa:ziaristionline.ro