“Ţară bolnavă, caut conducători responsabili!”

România e bolnavă, atât de bolnavă şi, din păcate, nu are cine să o trateze, sau nu îşi mai dă nimeni silinţa să o facă. Observăm, scriem, însă mai mult de atât, ce putem face?

Toată săptămâna trecută au ţinut cap de afiş scandalurile mondene, cot la cot cu cele social/politice. De cele mondene puţin îmi pasă, deşi şi ele reflectă o stare a naţiunii... Cele social/politice sunt însă extrem de îngrijorătoare. Îi felicit pe cei care au avut puterea să iasă în stadă şi să protesteze, pentru că, aparent, nu mai există altă cale să îşi mai strige amarul, decât în stradă.

Pentru a-şi păstra coaliţia cu UDMR-ul politicienii şi-au vândut şi sufletul, numai să treacă puntea: i-au sărit în aparare ministrului ungur de la sănătate, Cseke Attila, care, prin deciziile sale de restructurare a sistemului medical, a pus întreaga ţară pe jar, zile întregi. Ba, pe unii i-a pus şi în pământ, chiar... Puţin i-a păsat lui, căci avea consensul politic. Ah, apropos: în Harghita şi în Covasna nu s-a atins nimeni de nici un spital. Ştiaţi?

Ce nu am înţeleles din toata mascarada asta a fost de ce a mai trecut spitalele în grija administraţiilor locale ca apoi să le lichideze cu o lovitură de graţie, sau de greaţă pentru omul bolnav, omul sărac, omul lipsit de apărarea unor instituţii ale statului de drept...

Restructurarea sistemului, făcută pe genunchi şi, culmea, de data aceasta cu acord politic, ne arată că până acum nu s-a vrut. Nu s-a vrut să se vadă că medicii erau prost plătiţi, nemotivaţi să îşi facă meseria, că se dădeau şpăgi, că, mai nou, se transformasera în agenţi comerciali ai industiriei de medicamente, făcând lobby pentru medicamente străine în detrimentul celor româneşti, pentru că sistemul nu le oferea respectul meseriei lor.

Nu s-a vrut să se vadă că spitalele erau prost conduse. Nu s-a vrut să se vadă că sistemul este bolnav, că inghiţea bani ca un sac fără fund, că erau prescrise medicamente scumpe, în timp ce industria de medicamente românească intra în colaps sau era pusă pe butuci. Nu s-a vrut să se vadă că aşa zişii manageri de spitale erau de fapt clientelă politică. Nu s-a vrut să se vadă că mai tot românul cu dare de mână se trata în afara ţării, de frica spitalelor... Ce mai! S-au închis ochii de 20 de ani încoace la tot ce înseamnă anormalitate în ţara asta şi când s-au deschis acum, cu consens politic, ce să vezi? Lovitura de graţie o încasează românul de rând! O reformă nu cred că se poate face peste noapte şi nici de maniera celei din sănătate....

Degeaba au fost jurnalişti care au investigat diferie situaţii din diferite sisteme, nu numai cel medical, că de 20 de ani încoace nimeni nu a avut voinţa să facă trecerea de la un sistem abuziv al statului socialist la aşa zisul stat de drept în care cică trăim acum. Degeaba au ajuns dosare în instanţă, cu fapte grave, uneori chiar penale, că justiţia, aşa de imparţială cum se vrea, a răspuns mereu la comandă politică şi a închis ochii la tot ce trebuia mai puţin la găinăriile pe care ni le-a aruncat în faţa pe post de cazuri "grave" de corupţie. Lucrurile trebuiau să se schimbe în 20 de ani, nu de pe o zi pe alta. Toată lumea vrea reformă, dar reformă făcută cu capul nu cu sabia.

Într-un stat în care stânga a spalat-o pe dreapta, şi invers, pentru ca împreună să ia în braţe borcanul de miere şi să clămpăne, de mama focului,- în dispreţul total al celui care, cu încredere şi speranţă se ducea cuminte şi punea stampila de vot pe bulletin-, toate resursele care generic se cheamă "banul statului" sau "banul public", ce ne mai rămâne de făcut, vă întreb?

Incep să îi dau dreptate cuiva care îmi spunea că am fost pierduţi la mezatul istoriei încă o dată şi mă întreb dacă a fost la Soci sau mai devreme, mai prin '90? Cine ne poate răspunde? Realitatea ne-o arată déjà.

Dacă realitatea este cea care este, dacă nici o structură a statului, aşa zis de drept, nu ne mai poate apăra în faţa abuzurilor, dacă stânga e la fel ca dreapta şi invers, dacă politicienilor puţin le pasă de cuvântul dat electoratului, dacă electoratul este doar o masă amorfă mituită să aleagă cum i se spune, dacă omul, ca fiinţă creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu este lăsat să moară în stradă, omorât zilnic cu picătura nedreptăţii şi indiferenţei, atunci ne mai rămâne să sperăm doar în dreptatea Divină? Sau începem să ne-o căutăm singuri?

Daniela Soros

Romanian Global News

Operatiunea Aparati Copiii de propaganda homosexuala - Picasso II

sursa: youtube

Reclama cu bebelusul care promova homosexualitatea in centrul Timisoarei si i-a scandalizat pe timisoreni a disparut! Haos! Autoritatile habar nu au nici acum cine este proprietarul panoului publicitar

La 3 zile dupa ce Opinia Timisoarei a semnalat ca in centrul Timisoarei un bebelus promoveaza homosexualitatea pe un afis publicitar imens, acesta a fost indepartat. Haos! In Timisoara poti pune orice reclama, oriunde!

La 72 de ore de la momentul izbucnirii scandalului, nicio autoritate din Timisoara nu are habar cum a ajuns afisul sa fie montat, cui apartine si nici cine este proprietarul panoului care nu are niciun fel de element de identificare, asa cum cere legea. 

Politia Locala continua sa caute firma care detine suportul metalic, iar Primaria Timisoara nu stie cui a dat autorizatie de constructie pentru el.

“Noi nu dam avize pentru ce reclama se pune undeva. Nimeni nu verifica reclamele de la noi”, ne-a declarat, depasit de situatie, purtatorul de cuvant al Primariei Timisoara, Flavius Boncea, dupa nenumarate insistente din partea redactiei. Purtatorul de cuvant al institutiei nu avea nici astazi habar al cui este panoul publicitar.

Se pare insa ca firma care a instalat afisul s-a autosesizat, iar luni dimineata la prima ora, mai multi alpinisti utilitari au coborit reclama si au inlocuit-o cu un alt material publicitar.

Aceasta s-a intamplat nu pentru ca vreo autoritate a dat un ordin in acest sens, adica Primaria, Protectia Copilului, Politia locala, ci a fost vorba de o decizie de la Bucuresti, de la firma de publicitate contractata de Fundatia PSI Romania pentru promovarea campaniei de toleranta a homosexualilor.

“Eu reprezint o firma subcontractata de la Bucuresti. Nu pot sa va dau numele celor care conduc campania, pentru ca as avea de suferit, avand un contract de confidentialitate cu ei. Ce pot eu sa va spun este ca bannerul a fost luat in aceasta dimineata la primele ore, pentru ca asa am primit instructiuni. Nu stiu sa va spun daca ar mai fi trebuit sa stea sau s-a incheiat campania”, ne-a declarat Liliana Muresan, director media.

Bannerul a aparut in contextul in care Fundatia PSI deruleaza la nivel national Programul “Eu sunt, tu?” ce cuprinde mai multe tipuri de activitati, implementate de fundatia PSI Romania: “grupuri de discutii cu barbati gay/bi in 10 orase din Romania, petreceri si alte evenimente (printre care cel mai vizibil a fost tabara gay de la Predeal, iunie 2009), activitati desfasurate pe internet, prezentari in licee si facultati, concursuri intre orase, proiecte culturale, cercuri sociale bazate pe hobby-uri comune, numite hobbycluburi, un grup de sprijin pentru persoanele gay/bi infectate cu HIV, si altele. Deoarece viziunea noastra este de a intari comunitatea gay din interiorul ei, asteptam sa fim contactati de membrii comunitatii de oriunde fara sa le fie teama de expunere in presa, deoarece nu acesta este scopul programului nostru”, dupa cum se arata pe site-ul oficial al fundatiei.

Va reamintim, un panou publicitar urias infatisand un nou-nascut cu o bratara la mana pe care scrie “homosexual” si cateva inscrisuri despre orientarea sexuala a aparut in plin centrul orasului iscand o adevarata revolta in randul timisorenilor si nu numai. Mai ales ca in apropiere sunt mai multe scoli si institutii.

Reclama era pe un panou aflat la inaltime, in imediata vecinatate a hotelului Continental. Langa fotografia bebelului statea scris faptul ca publicitatea vine “in sprijinul comunitatii gay din Romania”. Apare si numele unei asociatii de promovare a homosexualitatii “Eu sunt, tu?”, din Bucuresti, care insa nu are pe site-ul de prezentare decat un formular de contact. Nimic altceva. Pe afis se pretindea ca actiunea ar fi finantata, citam “printr-un grant oferit de Islanda, Lichtenstein si Norvegia prin Mecanismul Financiar SEE”.

Articolul aparut pe Opinia Timisoarei a fost preluat de toata presa centrala, online, scrisa, tv si radio, dar si de zeci de site-uri locale de stiri. De Caius Seracin – Opinia Timisoarei

sursa :FRONTPRESS

Socant! Un bebelus promoveaza homosexualitatea in plin centrul Timisoarei pe un panou publicitar!

Reclama scandaloasa la Timisoara! Un panou publicitar urias infatisand un nou-nascut cu o bratara la mana pe care scrie “homosexual” si cateva inscrisuri despre orientarea sexuala a aparut in plin centrul orasului iscand o adevarata revolta in randul timisorenilor si nu numai. Mai ales ca in apropiere sunt mai multe scoli si institutii.

Primaria nu stie al cui este suportul publicitar, iar Politia Locala incearca sa afle cine este proprietarul si cine a montat afisul. 

Reclama este pe un panou aflat la inaltime, in imediata vecinatate a hotelului Continental. Langa fotografia bebelului sta scris faptul ca publicitatea vine “in sprijinul comunitatii gay din Romania”. Apare si numele unei asociatii de promovare a homosexualitatii “Eu sunt, tu?”, din Bucuresti, care insa nu are pe site-ul de prezentare decat un formular de contact. Nimic altceva.

Pe afis se pretinde ca actiunea ar fi finantata, citam “printr-un grant oferit de Islanda, Lichtenstein si Norvegia prin Mecanismul Financiar SEE”.

Nu se stie cui apartine panoul pe care se gaseste reclama de promovare a homosexualitatii. Suportul metalic nu are niciun element de identificare, asa cum cere legea.

Alertati, politistii locali au mers sa analizeze situatia la fata locului, insa nu stiu daca pot sa faca ceva pentru ca acea reclama sa dispara: daca nu are autorizatie, va disparea. Daca are, va ramane acolo pana in ziua in care expira autorizatia.

Reprezentantii Primariei Timisoara s-au aratat uluiti, dar nu stiu al cui este acel panou. “Cei care au acel panou sunt responsabili de ce au pus acolo, nu noi. Politia Locala sa mearga sa verifice”, spune Lacramioara Condea, purtator de cuvant al Primariei Timisoara.

Amenda intre 1.000 si 2.000 de lei

“Politistii locali s-au deplasat la solicitarea dumneavoastra pe teren pentru a identifica si a lua masurile legale impotriva celor care au pus acest panou pe domeniul public. In cazul in care acestia nu au autorizatie eliberata si emisa de Primaria Municipiului Timisoara risca o amenda intre 1000 si 2000 potrivit HCL 371 / 2007. In cazul in care au atorizatie, acest panou poate sa ramana pe domeniul public”, spune Nicoleta Popa, purtator de cuvant al Politiei Locale Timisoara.

Revoltat de aparitia reclamei s-a aratat si deputatul de Timis, Marius Dugulescu. Din functia sa de vicepresedintele al Comisiei pentru drepturile omului, din Camera Deputatilor, Dugulescu a incercat sa sensibilizeze autoritatile sa reactioneze la o astfel de sfidare. Acesta a facut hartii peste hartii atat la Primarie, cat si la Protectia Copilului, insa pana la aceasta ora afisul nu a disparut.

“Eu le recunosc drepturile, insa sa si le tina in spatiul intim nu in spatiul public, in centrul Timisoarei. Eu am ramas stupefiat de acel afis, din care vad un copilas purtand acea inscriptie ca si cand ar avea catuse. In timp ce toti crestinii se sfiintesc si se pregatesc de Paste, aceasta minoritate imprastie mizeriile in spatiul public. Eu nu agreez promovarea de acest gen inaintea praznicului Invierii Mantuitorului”, spune Dugulescu.

Mitropolia Banatului condamna promovarea de acest fel pe care o socoteste drept una extrem de agresiva, mai ales ca sunt implicati copii. “Este regretabil ca exista astfel de promovari “agresive” ale homosexualitatii, care implica inclusiv fiinte nevinovate, precum sunt copiii. Dupa cum se stie, Biserica dezaproba pacatul “impotriva firii”, tratand insa cu toata grija pastorala pe cei care au cazut, cu voia sau fara voia lor, intr-un astfel de pacat. Homosexualitatea nu poate fi acceptata sub nicio forma ca normalitate sau firesc, in ciuda unor campanii care atenteaza la bunul simt al oamenilor si la buna cuviinta a majoritatii crestine a acestui popor”, spune Marius Florescu, purtator de cuvant al Mitropoliei Banatului.

Protectia Copilului Timis: nu e varianta potrivita pentru a face o campanie antidiscriminare folosind imaginea unui copil

“Am incercat sa luam legatura cu organizatia Population Services International, care apare pe afis, dar nu am reusit sa identificam datele de contact, pentru ca site-ul acestei organizatii este in reconstructie. Consideram ca nu este varianta tocmai potrivita pentru a face o campanie antidiscriminare folosind imaginea unui copil. Pentru a transmite mesajul dorit, organizatia ar fi putut alege o alta modalitate grafica”, a declarat pentru www.opiniatimisoarei.ro Sorina Bucurescu, sef Serviciu Relatii Publice din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Timis.

“Dumnezeu ne-a lasat Adam cu Eva, nu Adam cu Adam sau Eva cu Eva”

Oamenii care trec pe acolo se opresc, arunca un ochi peste panou si citesc mesajele. Unii injura printre dinti, iar altii isi fac cruce. Cert este ca reactiile sunt foarte diferite.

“Nu sunt eu de acord cu asa ceva. Cum sa fiu. Dar cu tineretul din ziua de astazi nu te pui. Nu ar fi normal ca ei, homosexualii sa se bage in viata noastra, asa cum o fac acum”, spune Ariclia Florescu, o timisoreanca trecuta bine de prima tinerete.

“Nu e normal, chiar nu e normal. Eu ca om normal nu ma duc in casa lor de homosexuali sa le arat cum se fac copii si din astea. Asa ca sa nu vina nici ei la mine in casa. Lor si se pare normal, dar nu e asa. Normal e cum ne-a lasat Dumnezeu, Adam cu Eva, nu Adam cu Adam sau Eva cu Eva. Homosexualii prezinta aceasta boala ca pe ceva acceptabil si chiar ca pe un model de urmat de catre tineri”, spune Dorinel Matei.

“Mi se pare revoltator, agresiv. N-am nimic cu homosexualii, dar sa nu ma agreseze vizual cu astfel de imagini absolut deranjante. Sa faca bine sa dea jos reclama aceea”, ne-a spus Amalia Tache.

“Aceasta arata degradarea in care am ajuns. De ce nu se face reclama pentru promovarea familiei, candva celula de baza a societatii? Imi spuneti mie? Peste tot oricum vad numai homosexuali si divorturi la televizor. Divorteaza Columbenii, Pepe si Oana, si mai stiu eu cine. Mi-e scarba”, a adaugat Lucian Manciu.

Noua Dreapta Timisoara: e o ofensa adusa familiei normale!

“Este de un prost gust, fara masura, sa te folosesti de un bebelus pentru a-ti promova orientarea sexuala. Acest afis este o ofensa adusa familiei normale si nu cred ca are alt scop decat acela de a soca”, a declarat pentru www.opiniatimisoarei.ro Bogdan Popa, presedintele Noua Dreapta Timisoara.

Se pare ca acea reclama face parte dintr-o campanie care se deruleaza tocmai acum cand la Brasov are loc “Mister Gay Europe”. Reprezentantii organizatiei Noua Dreapta au amenintat cu proteste la Brasov. De Caius Seracin – Opinia Timisoarei

sursa FRONTPRESS

Românii din Bulgaria, între uitare şi "asimilare benevolă"

În ciuda declarării loialităţii faţă de statul bulgar, românii care îşi revendică drepturile sunt consideraţi drept "distrugători ai statului", "vânzători ai neamului bulgar" şi chiar agenţi ai României, spun pentru Cotidianul.ro presedintele Uniunea Etnicilor Romani din Bulgaria "AVE", Ivo Filipov Gheorgheiv, şi preşedintele AVE din Kozlodui, Nicolai Marinov Pacev.
S-a ajuns astfel că de la cei 70.000 de etnici români declaraţi oficial în Bulgaria în perioada interbelică, să se ajungă, în 2001, la puţin peste 1.000 de locuitori, în condiţiile în care, din datele neoficiale ale Uniunea Etnicilor Români, în Bulgaria locuiesc circa 300.000 de români.
Aceasta şi pentru că politica autorităţilor de la Sofia este de a susţine că vlahii şi românii, dar şi aromânii sau meglenoromanii, sunt populaţii cu tradiţii, obiceiuri şi cultura diferite, după cum se arată în amintitul raport al AVE. Vorbind despre politica Sofiei, Preşedintele Asociatiei Aromânilor din Bulgaria declara, pentru Agerpres, că "nu poate fi vorba de asimilare, ci de integrare cu bună voinţă."
Uniunea Etnicilor Romani din Bulgaria "AVE" a prezentat un raport asupra populaţiei româneşti din ţara vecină, imediat după încheierea recensământului din februatrie 2011. La fel cum reclamau organizaţiile macedonene după recensământul din 2001, presedintele AVE, Ivo Filipov Gheorgheiv arată că în satele româneşti din sudul Dunării datele au fost completat cu creionul, pentru a putea fi uşor modificate, în detrimentul etnicilor români.

La sesizarea AVE, Ministerul român de Externe a răspuns indicând că va include această problemă pe agenda dialogului bilateral cu Sofia.
"Se ştie că, dacă o persoană vorbeşte româneşte, nu poate să evolueze în ierarhie sau să progreseze în societatea modernă. Acest fapt a făcut ca unii din neamul nostru care au ajuns să ocupe o funcţie să refuze să recunoască că sunt români, să vorbească româneşte sau să-şi înveţe copii să vorbească româneşte de teamă că îşi vor pierde funcţia. În privinţa asta s-a ajuns până la paradoxul ca bunicii care nu ştiau limba bulgară să nu se poată înţelege cu nepoţii care nu ştiau româneşte", se arată în raportul AVE.
În Bulgaria există o singura instituţie de învăţământ cu predare in limba română, un liceu din Sofia, într-o zonă în care prezenţa etnicilor români este minimă. Cei zece elevi care încheie cursurile în fiecare an sunt, preponderent, bulgari care apoi cumpără acte care le certifică apartenenţa la etnia română şi studiaza la Bucureşti, în virtutea unui acord privind schimbul de studenţi, spune Ivo Filipov Gheorghiev. Preşedintele Traian Băsescu a promis că va aborda tema înfiinţării unui liceu românesc la Vidin, zona în care se concentrează comunitatea românească, însă totul a rămas la stadiul de promisiune.
Cât despre fonduri, în timp ce statul român a odferit, în 2010, circa 600.000 de euro comunităţii bulgare din România, românii de la sud de Dunare au primit sub 10.000 de euro din partea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, iar statul bulgar nu participă deloc la susţinerea asociaţiilor româneşti, o dată ce minorităţile naţionale nu sunt recunoscute. Mai mult, Fiscul bulgar impozitează micile fonduri primite de la Bucureşti.

Aceeaşi autoritate fiscală de la Sofia a lansat în acest an o campanie prin care le cere profesorilor de limba română listele cu numele copiilor înscrişi la cursuri, adeverinţele şi diplomele acestora. Şcolile sunt organizate de români şi plătite exclusiv din fonduri ale comunităţii şi ajutoarele de la Bucureşti.
Banii sunt esenţiali pentru românii din Bulgaria, pentru că marea masa a comunităţii trăieşte în nord-vestul ţării, cea mai săracă regiune din UE, potrivit unui recent studiu al Eurostat. "Sistemul represiv a folosit şi foloseste în continuare sărăcia ca cea mai puternică pârghie de asimilare a unui neam", arată raportul AVE. Acum, Uniunea Romanilor din Bulgaria are nevoie de circa 40.000 de euro pentru a cumpara un imobil in Vidin pentru a adaposti o biblioteca de 25.000 de volume, găzduită în condiţii improprii într-o cameră a primăriei.
Aderarea la UE nu pare a oferi perspective mai bune minorităţilor din Bulgaria. Bulgaria europeană a fost aspru admonestată într-un raport din 2009 al Consiliului Europei, care cerea adoptarea unui amendament constituţional "pentru o mai bună garantare a dreptului minorităţilor la asociere şi pentru deplina aliniere a practicilor la standardele Consiliului Europei." Motivul criticilor ţinea în special de situaţia minorităţii turce, cea care se bucură de cele mai mari drepturi-reprezentare parlamentară şi o emisiune zilnică de ştiri, de zece minute, la televiziunea publică. La presiunea naţionaliştilor, premierul Boiko Borisov a fost chiar pe punctul de a organiza un referendum pentru interzicerea acestei emisiuni.
Presa occidentală a relatat despre politica de asimilare a minorităţii turce în timpul regimului comunist din Bulgaria şi despre exodul a 300.000 de etnici turci, după căderea comunismului.
Statutul minorităţilor are o miză imensă în Bulgaria, având în vedere declinul demografic şi exodul în ţările vestice. Potrivit recensământului din 2011, populaţia Bulgariei s-a redus la 7,3 milioane de locuitori, iar din datele neoficiale ale asociaţiilor minorităţilor etnice, bulgarii nu depăşesc cu mult jumătate din această populaţie.

autor : Razvan Ciubotaru
sursa : ziarul Cotidianul

De asemenea oameni are nevoie tara asta

Lotul documentelor lui Emil Cioran a fost donat Academiei Române

La 100 de ani de la naşterea lui Emil Cioran, un lot de manuscrise şi documente personale care i-au filosofului se întorc acasă. Şi aceasta, prin bunăvoinţa avocatului George Brăiloiu, care a achiziţionat toate cele 123 de documente la licitaţia ţinută la Paris joi, 7 aprilie. Prezent la sesiunea omagială Emil Cioran, care a avut loc marţi, 12 aprilie, la Academia Română, cu ocazia centenarului scriitorului, omul de afaceri a anunţat, în conferinţa de presă găzduită de Clubul Academicienilor, că donează fondul recent achiziţionat Academiei Române.
Manifestările au început la ora 11.00, când a fost vernisată expoziţia aniversară dedicată lui Emil Cioran, găzduită de sala "Theodor Pallady” a Bibliotecii Academiei Române.

A urmat o conferinţă de presă la Clubul Academicienilor, în cadrul căreia, George Brăiloiu a anunţat beneficiarul, acesta fiind Academia Română. "Am promis că astăzi voi anunţa cine este beneficiarul fondului Cioran. Am considerat că Academia Română, care are menirea de a păstra şi cultiva limba şi literatura română, este instituţia care trebuie să aiba grijă de manuscrisele Cioran cumpărate de mine. În zilele următoare voi definitiva actele de transport”, a spus George Brăiloiu."Ştiu că vreţi să aflaţi resorturile gestului meu, luaţi-l doar ca pe un gest-simbol, într-o perioadă în care avem nevoie de simboluri”, a declarat Brăiloiu. Omul de afaceri a spus, de asemenea, că le-a transmis celor care au licitat pentru el joi, la Paris, că nu există o limită de buget şi că manuscrisele trebuie cumpărate.
"Gestul domnului Brăiloiu este unul excepţional într-o lume românească unde veştile proaste vin grămadă peste noi. A fost o veste extraordinară, care ne-a plăcut şi a plăcut tuturor, faptul că un om de afaceri şi-a cheltuit o bună parte din veniturile lui să aducă manuscrisele lui Cioran în ţară”, a declarat Eugen Simion. Iar Marius Sala a adăugat că singura rugăminte a lui George Brăiloiu pentru donaţia făcută Academiei a fost să primească, la rândul său, o copie a manuscriselor Cioran.

În semn de mulţumire, Academia Română i-a înmânat lui George Brăiloiu "Meritul Academic”, cea mai înaltă distincţie pe care o acordă acest for. Academicianul Eugen Simion a precizat că până acum aceasta a fost acordată numai şefilor de stat. Invitat să ia cuvântul, George Brăiloiu s-a declarat "emoţionat, dominat de o mare bucurie dar şi de sfială”, pentru că are posibilitatea să vorbească "de la aceeaşi tribună de la care au vorbit Titu Maiorescu sau Lucian Blaga”. "Am înţeles ce înseamnă un gest simbolic. Nu sunt colecţionar şi nu particip la licitaţii. Chiar dacă am descoperit că pot câştiga oportunitatea redobândirii unei părţi din Emil Cioran pentru noi toţi, nu mi-am închipuit niciodată că voi descoperi dificultatea sarcinii de a explica acest gest”, a spus Brăiloiu. "Iar dacă faptul de a-mi satisface slăbiciunile personale are drept consecinţă câştigul general, cu atât mai bine. În fond, ceea ce va conta mai mult va fi faptul că peste ani nu va mai fi atât de importantă slăbiciunea mea de a nu-l pierde pe Cioran peste mări şi ţări, ci faptul că s-a întors acolo de unde a plecat în limba lui”, a mai spus omul de afaceri, pe care întreaga sală l-a aplaudat frenetic. El a mai adăugat că nu şi-a dorit publicitate şi că şi-ar fi dorit să rămână anonim.
Conferinţa de presă a fost urmată de sesiunea festivă dedicată centenarului naşterii lui Emil Cioran, în cadrul căreia personalităţi ale vieţii academice l-au evocat pe cunoscutul filosof. A mai luat cuvântul primarul din Răşinari, localitatea unde s-a născut Emil Cioran. Apoi, au fost invitaţi să rostească alocuţiuni academicienii Eugen Simion şi Mihai Cimpoi, prof.dr. Irina Mavrodin, dr. Simona Modreanu, monseniorul Ioan Robu - membru de onoare al Academiei, precum şi Dan Hăulică, preşedintele de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă.
"Mărturisesc că am privit cândva ca pe-o ruşine apartenenţa la un popor oarecare, la o colectivitate de învinşi, cu origini asupra cărora nici o iluzie nu-mi era permisă”, scria Cioran în "Ispita de a exista”. Cuvintele sale par la fel de actuale azi, dacă ne gândim că instituţiile abilitate s-au implicat puţin spre deloc în readucerea în ţară a unor documente atât de valoroase. În vreme ce TVR şi Biblioteca Centrală Universitară au încercat să achiziţioneze măcar o parte a fondului scos la licitaţie, Ministerul Culturii s-a remarcat prin absenţă. Şi totuşi, prin amabilitatea unui avocat român, întreaga colecţie va ajunge în ţară.
Cele 123 de manuscrise şi documente personale acoperă perioada din viaţa lui Emil Cioran (1911-1995) de dinainte de a se stabili definitiv în Franţa, în anii 1940. George Brăiloiu le-a cumpărat prin compania sa, KDF Energy, oferind întreaga sumă la care s-a ajuns prin licitarea fiecărui obiect în parte - 406.000 euro, fără taxe, adică în total - 507.500 de euro. Omul de afaceri, care a spus că a licitat din ţară, dar că a avut şi brokeri la Paris, a declarat că este un admirator al lui Emil Cioran.
Mireille Rădoi, directorul BCU, declara recent că omul de afaceri român a reuşit, la finalul licitaţiei organizate joi la Paris, să achiziţioneze întregul fond, plătind suma totală, printr-o clauză numită "faculté de réunion de lots”. "Nu ne-am mai închipuit că cineva poate să facă totalul. Reuşisem să luăm din fiecare, şi din manuscrise, şi din documente”.
Mireille Rădoi a mai spus că s-a ajuns la sume foarte mari la licitarea fiecărui document în parte.
Potrivit casei Binoche şi Giquello, care a organizat licitaţia, dintre cele 123 de loturi din ansamblul Emil Cioran, cele care au atins cele mai mari sume în timpul licitaţiei au fost: diploma de licenţă (lot 169) - 17.000 de euro, un carnet de note (lotul 118) - 16.000 de euro, manuscrisul "Cartea amăgirilor” - 13.000 de euro, manuscrisul "Îndreptar Pătimaş" - 12.100 de euro, paşaportul (lotul 172) - 11.000 de euro, carnetul de student (lotul 173) - 11.000 de euro - şi manuscrisul "Consideraţiuni asupra problemii cunoştinţei la Kant” - 10.200 de euro.
Expertul Frédéric Castaing, citat de RFI, a menţionat că manuscrise semnate de Cioran se găsesc foarte rar pe piaţă, evenimentul de joia trecută fiind extrem de important întrucât este pentru prima dată când sunt scoase la licitaţie atât de multe documente de o atât de mare calitate. El a precizat, cu o zi înainte de licitaţie, că aceste documente, datând de dinainte de momentul stabilirii lui Cioran în Franţa, sunt total diferite de cele 37 de caiete manuscrise ale filosofului despre care s-a vorbit în presă în ultima vreme, respectiv cele atribuite definitiv de justiţia franceză, luna trecută, comerciantei de obiecte vechi Simone Baulez. Acestea din urmă au fost descoperite în februarie 1998, în casa din Paris în care au locuit scriitorul şi partenera sale de viaţă, Simone Boue, mai precis în pivniţa imobilului. Valoarea acestor manuscrise depăşeşte în prezent un milion de euro, potrivit specialiştilor. În schimb, documentele care au fost scoase la vânzare joi, la Paris, aparţineau familiei unui fost prieten apropiat al lui Cioran.

Scriitorul român Emil Cioran, ale cărui opere au fost scrise majoritar în limba franceză, ar fi împlinit vârsta de 100 de ani la 8 aprilie.
sursa: Jurnalul.ro
autor: Catalina Iancu

LUPTA CU BOALA

A mai trecut o săptămână de primăvara sub spectru atomic a anului 2011. Norul radioactiv a venit şi a şi trecut peste România. Dar peste ţara noastră a rămas norul laşităţii şi lipsei de implicare atât de bine cultivate încât au intrat în gena majorităţii. Românului îi spui să se trezească că e violat, dar el mai stă puţin, că nu poate reacţiona imediat la o asemenea agresiune. De ce spun asta. Vă explic imediat. Ăştia de afară, administratorii firmei în care suntem simple cifre pe un bilanţ, s-au uitat de pe norişor la sclavii disperaţi de pe tarla şi au spus, bă, ăştia încă mai trăiesc! Ia să vedem ce mai putem face să-i omorâm sau să-i facem să plece dracului din locul ăla pe care-l vrem noi. Să se închidă spitalele!, a venit ordinul, iar spitalele s-au închis. Perfect, au şi început să moară nişte amărâţi fără servicii sanitare apropiate. A citi nu e bine, trebuie toţi doar să audă ce le zice jurnalul televiziunilor noastre sau mesajul curvelor noastre mediatice, care au ca sarcină distrugerea morală a celor care mai rezistă. Distrugeţi învăţământul!, a mai venit un ordin. Iar acum majoritatea profesorilor se zbat în sărăcie, mulţi alegând să devină ştergători de căcat în alte ţări. Perfect, avem numai agramaţi, care nu ştiu să scrie şi care nu au deschis vreo o carte vreodată. Ia să mai vedem. Ăştia încă nu sunt reduşi la condiţia de iobagi, muncesc ca proştii doar pentru nişte mâncare ieftină şi un acoperiş penibil, dar încă se mai deplasează, încă mai părăsesc moşia pe care trag în jug! Scumpiţi carburantul! Iar carburantul a sărit de şase lei pe litru. Ce or să facă oile? Se vor uni cumva şi vor boicota unul dintre lanţurile de benzinării, măcar ca mesaj că încă mai există nişte nerv? Da, unii s-au adunat vreo 1500 într-un loc, alte câteva mii în alte locuri, dar restul.. e bine, le place să fie violaţi. Unii dorm prea adânc să simtă (...), iar unii, deşi treji, preferă o viaţă de genul ăsta, deci, să ne continuăm programul! Chiar şi cei treji care reacţionează o fac prea lent, că au alte treburi mult mai importante decât propriul viitor şi al propriilor copiii... Ce pot spune, deşi sună incredibil, unii poate chiar au ieşit din clamata violare a văduvelor de război dace de către romani. Cel puţin, aşa se comportă. Lipsa de reacţie, moştenită pe cale maternă, ar fi fundamentală în demonstrarea unei teorii fanteziste, romanizarea dacilor. Numai că noi nu am fost romanizaţi, doar spălaţi pe creier, doar inoculaţi cu nepăsare şi disperare, care duc la delăsare, iar orice boală, atât cât mai sunt nişte celule sănătoase, şi ele există, nu va pune capac organismului. Ca orice dac liber şi mândru mai fac un apel către fraţii şi surorile mele, TREZIŢI-VĂ! MIŞCAŢI MAI REPEDE! SALVAREA NOASTRĂ E ÎN MÂINILE NOASTRE, NU MAI PREGETAŢI! DAŢI MAI DEPARTE MESAJUL TREZIRII, MESAJUL SPERANŢEI! STAŢI DREPŢI, DAR NU IMOBILI! NE VOM LUA ŢARA ÎNAPOI ÎMPREUNĂ. Serul inoculat parşiv va fi respins de organism, iar noi vom renaşte, deşi mizeriile astea fac tot ce se poate să ne distrugă. Cu credinţa asta în inimi să luptaţi mai departe. Izbânda nu este departe, este exact unde vrem noi să fie.

Octavian-Eugeniu Manu, lider RDCN

Amintiri turcesti despre viitorul Rosiei Montane - ALETHEA

"De ce ne distrugeti pamantul?"

Rosia Montana nu este un caz unic in Europa. Incepand cu 1989, o serie de companii miniere multinationale s-au aratat interesate sa extraga aur din Turcia. Printre ele, si "Eurogold", o companie australiano-canadiana, al carei nume ne suna familiar...

Ca si la Rosia Montana, procesul tehnologic propus presupunea deversarea de cianuri, ceea ce a ingrijorat comunitatile din zona. Cu toate ca localnicii au castigat procesele intentate companiei in toate instantele, extragerea aurului continua si astazi.
Unul din cele mai impresionante filme prezentate la Sibiu, in octombrie 2009, la Festivalul de film documentar "Astra Film Festival", a fost documentarul "Alethea", realizat de Petra Holzer si Ethem Ozguven din Turcia. O poveste dureros de asemanatoare cu aceea care se scrie in prezent la Rosia Montana si care se constituie intr-un dramatic avertisment pentru cei c

e vor sa inteleaga si sa auda. Dar iata desfasurarea evenimentelor.

Pamantul nostru este aurul nostru

Filmul debuteaza in anul 1991. Compania "Eurogold" (cu acelasi nume a debutat si in Romania, inainte sa devina "Gold Corporation") cumpara pamant la un pret simbolic. Oamenii nu-si dau seama si vand, ametiti de sumele totusi mari pentru buzunarele lor mult prea mici. Este pamantul mostenit de la parinti si bunici. Cand isi dau seama ca au gresit, e mult prea tarziu. Compania devine stapana pe tot ce misca. Un reprezentant al Ministerului Sanatatii de la Ankara, alertat de efectul dezastruos al forajelor, nu este lasat sa se apropie de santier. De sectorul de foraje nu se apropie nimeni. Pamantul turcesc devine, peste noapte, pamant interzis, chiar si pentru guvernantii tarii. Cu "Eurogold" nu te joci... Doi sateni curajosi, opozanti ai proiectului minier, isi varsa focul in fata camerei de filmat: "Noi cum o sa traim? Pamantul e bun. Pamantul nostru este aurul nostru. Va trebui sa plecam de pe pamantul nostru, ca odinioara batranii care au emigrat in America. Nu, nu vom pleca. Cei care rezista sunt niste eroi. Noi suntem poporul. Dreptatea e de partea noastra. Vom invinge". Satul Ovacik este cel mai afectat. Batranii se plang cui vrea sa-i asculte. Disperarea lor e strigatoare la cer.



Otrava cianurii e peste tot

Ca si la Rosia Montana, oficialii companiei, straini sau localnici cumparati cu salarii mari, vin sa linisteasca spiritele. Iata o fraza tipica, cunoscuta din folclorul "Gold Corporation": "Proiectul nu va produce nici o paguba". La inceput, activistii de mediu sunt optimisti.

Ultima noapte de pace, prima de razboi

Ei cred ca-i vor determina pe capitalistii straini sa plece de buna voie. Vor constata insa ca nu pleaca nici daca guvernul le interzice exploatarea. Odata ce a pus piciorul pe un zacamant de aur, o corporatie transatlantica nu pleaca pana ce nu epuizeaza minereul. Cale de mijloc nu exista, chiar de-ar fi sa declanseze un razboi civil (cazuri intamplate in Africa si Asia). Pe o panta, langa sat, sunt taiati maslinii, sa faca loc santierului. Un batran il striga pe reporter si se destainuie: "Am ajuns sa nu mai putem manca ouale gainilor din curte, rosiile din gradina, maslinele din pom... si am ajuns sa nu ne mai putem cultiva nici tutun, nu mai putem cultiva nimic, ca otrava cianurii e peste tot...". O noua demonstratie de strada, in fata sediului companiei. Circa 2000 de localnici blocheaza drumul cu carute si tractoare. O batrana explica unui reporter: "Ministrul Mediului ne ignora, a tratat zona ca pe un desert. L-am chemat sa vina sa vada, dar n-a venit... nu indrazneste. Nu vrem aur, le dam foc... Ne ajunge pamantul nostru. Aceasta companie a incercat sa ne cumpere... Ne-a trimis alimente cu camioanele. Refuzam! Nu vrem nimic de la ei!"

Nu stati nepasatori! O sa va vina si voua randul

Filmarea surprinde toate evenimentele in desfasurarea lor temporala, intinsa pe 15 ani. Referendumul din 1997. Se numara voturile.

Turcii mai hotarati decat motii

Nici un vot de partea companiei! Imediat ce se anunta rezultatele, multimea marsaluieste spre orasul apropiat si striga: "Nu stati nepasatori! O sa va vina si voua randul!". Ca urmare a rezultatului referendumului, Consiliul de Stat de la Ankara, reunit in sesiune speciala, ordona intreruperea activitatii miniere. Compania ignora somatia Consiliului (un fel de CSAT) si isi continua lucrul. In urma acestui refuz, taranii ies din nou in strada. Unul dintre ei vorbeste spre reporter: "Care-i vina noastra? Am incercat toate metodele: mitinguri, referendum, am iesit goi pe strada, am blocat drumurile. Le cerem autoritatilor sa ne protejeze. Zonele locuite trebuie sa fie la cel putin 30 de kilometri departare de locul unde se foloseste cianura". Oamenii vocifereaza, sunt scandalizati de incalcarea si a acestor norme internationale. "Mina de aur nu va face sa creasca economia acestei tari. Dar noi, cetatenii turci, putem ajuta economia! Acest aur este o bogatie binecuvantata a pamantului pe care-l mostenim de la parinti. Sa-l lasam in pamant acum. Mai devreme sau mai tarziu, noi il vom putea exploata. Nu putem acum, dar o vom face in 30-50 de ani!"

Apa, pamant si aer

Ca si la Bucuresti, unde Inalta Curte de Casatie si Justitie a consfintit calitatea de monument intangibil a muntelui Carnic, oprind practic proiectul RMGC, Curtea Suprema de Justitie de la Ankara decide in 1998: "Mina de aur din Pergamon este impotriva Constitutiei". Mii de oameni se deplaseaza in Capitala cu bratele incarcate de flori, spre a-i omagia pe judecatori. Dar lucrarile minei nu sunt intrerupte, si satenii deschid proces la CEDO, impotriva companiei, pentru a nu se fi supus Consiliului de Stat. Unul dintre satenii semnatari ai plangerii trimise la Strasbourg marturiseste: "Ne luptam pentru viata de atatia ani. Oamenii au nevoie de aer, de apa si de pamant, nu de aur. Nici o tona de aur nu ar putea compensa viata unui om. Oamenii traiesc o singura data. Daca am trai de doua ori, am muri acum pentru aur si am trai mai mult data viitoare, cand vom reveni la viata".

1999. Pe baza unui raport mincinos care spune ca natura nu a fost afectata, "Eurogold" cere oficial redeschiderea minei (de fapt, nu fusese inchisa niciodata), impotriva deciziei Curtii Supreme. Primul Ministru se conformeaza si da ordin ca mina sa fie redeschisa, desi nici in Turcia actiunile executive nu pot fi deasupra sentintei Curtii. Practic, Consiliul de Ministri (guvernul) accepta ca "Eurogold" sa lucreze fara licenta. Decizia guvernului provoaca alte si alte demonstratii. Mii de localnici ies din nou in strada. Pe o pancarta se poate citi: "Vom spune NU exploatarii cu cianuri pana la moarte". Un fost muncitor al companiei isi invinge teama si povesteste, sustinut de imagini filmate chiar la locul faptei: "Ca sa demonstreze presei ca cianura din iazul de decantare este complet inofensiva, compania ne-a obligat pe vreo 20 de mineri sa inotam in iazul respectiv. Eram sanatos tun atunci. Am fost nevoit sa accept ordinul de a inota, ca sa nu-mi pierd slujba. La fel au facut si ortacii mei. Oamenii companiei ne-au asigurat ca nu vom pati nimic, ca apa este pura ca o apa de izvor. Ne-au pus sa bem demonstrativ, in fata camerelor de filmat. Dupa aceea, la nici un an de la nefericita demonstratie, am inceput sa observ schimbari graduale in corpul meu. Am luat pastile, dar degeaba, nu m-am vindecat. Azi am cancer si sunt disperat, deoarece m-au dat afara din slujba ca invalid".

Aur si moarte

Intre timp, "Eurogold" dispare, se naste "Normandy", iar dupa un timp, compania americana "Newmont" (actionara si la Rosia Montana si data in judecata chiar in tara mama, in SUA) preia toate actiunile. N-a rezistat insa mult in business si si-a vandut actiunile companiei turcesti "Koza".

Aurul s-a dus, mizeria a ramas

O noua demonstratie ia cu asalt sediul companiei (la acest capitol, al demonstratiilor si opozitiei de masa, motii din Rosia Montana s-au dovedit mult mai anemici si mai usor de manipulat). O taranca aidoma batranelor noastre din Baragan se apropie de reporter si, cu lacrimi pe obraz, spune: "De ce nu vine primul ministru aici? L-am ales, de ce nu vine? Sa vina, sa guste din rocile astea poluate cu cianura! De ce ne distruge pamantul? Nu mai pot vorbi...". Filmul se incheie cu anuntul de la CEDO. Este anul de gratie 2006. Sentinta judecatorilor europeni suna astfel: "Guvernul Turciei trebuie sa plateasca daune tuturor celor 315 localnici afectati direct de proiectul minier, iar mina trebuie inchisa". Comentariul regizorului Petra Holzer: "Oamenii au castigat numai otrava. Bancile, lingouri". In anul urmator, 2007, in ciuda tuturor sentintelor posibile in sistemul judiciar al Europei, mina Alethea lucra inca. Parafrazand titlul cunoscutei carti a lui Erich von Daniken, "Amintiri despre viitor", am putea spune ca relatarile de mai sus nu sunt altceva decat "amintiri turcesti despre... viitorul Rosiei Montane". 

autor: Ion Longin Popescu

sursa: Formula As